🍬Sweet Love❤️

1K 58 12
                                    

CLAY POV

mă trezesc după ceva timp , fără Gogy. Eram pe canapea întins, televizorul era stins, iar telecomanda era pe măsuța de cafea de lângă canapea.

Mă ridic de pe canapea , si instant mă apucă o amețeală si o durere de cap . Posibil sa ma fi ridicat prea brusc.

Mă uit in stânga unde era bucătăria și îl văd pe George gătind.

Ma uit la el de la vreo 7 metri, si nu îmi dădeam seama dacă era el. Vedeam blurat. Ce m-o fi apucat?.

Vroiam să merg să văd dacă chiar este George, dar când m-am ridicat, instant aproape am căzut... Mă prind repede de un perete și chiar atunci, George se întoarce si mă vede.

Lasă focul mai mic la aragaz si vine la mine.

- Ești ok Clay?... întreabă Gogy punându-si mâinile pe obrajii mei.

- Nu prea...spun eu uitându-mă la el din ce in ce mei blurat.

Gogy mă ajută să merg pâna la un scaun pentru a ma așeza, după care el se întoarce înapoi la aragaz pentru a continua a face mâncarea.

GOGY POV

Nu știam ce a pățit Clay.  Părea normal, dar oricum se putea vedea faptul ca nu se simte bine.

Termin mâncarea și primul lucru care îl fac este acela de a vedea ce face Clay.

Vin in sper el iar el își ridică privirea in spre mine.

- Te simți mai bine? Întreb eu.

Clay a dat din cap semn ca nu și își pune mâinile pe masă.

- Vrei să mănânci? Spun eu.

- Mhm... Spune Clay care mai mult părea a fi un nu.

Îi pun omleta pe masă si mă  întorc cu spatele.

Spăl vasele care au rămas de aseară, si mă întorc la Clay.

Clay dispăruse.

Mă uit in farfurie si observ faptul că nu am mâncat mai nimic din ce era acolo.

Ma uit pe canapea, unde nici acolo nu era. Daca ar fi mers oe scări, l-aș fi auzit.

Pentru a verifica, marg sus si incep in merg prin camere. Nimic.  Ciocan la ușile de la băi , să văd dacă e in baie, dar nu era nicăieri.

Ajung la ultimul etaj al clădirii (nu mai știu, parcă am spus că are 2 etaje așai?) Si ajung la ultima ușa după coridor.

Simțeam nevoia de a nu ma mai obosii pentru a o deschide. Dar simțeam nevoia ca poate chiar este in ea.

Decid că nu are rost sa măi caut. Am cotropit prin toată casa după el.

Mă întorc să plec, când, aud un strănut  după cealaltă parte a ușii.

Dau să întru in cameră, dar ușa era încuiată.

- Clay? Ești acolo? Spun eu tot împingând în ușă.

Clay tăcea. S-a dat singur de gol. Nu știam ce avea.

- Clay.. știu că ești acolo.... deschide... Spun eu.

Aștept câteva secunde, după care aud un mic si încet "nu".

Îmi era frică sa nu fi facut ceva greșit.

- Clay. Deschide ușa asta! Acum! Te rog! Strig eu bătând în ușă.

- nu... Se aude după cealaltă parte a ușii.

Imi venea să plâng.

- CLAY DESCHIDE USA ASTA! ACUM!! TE ROG DOAR DESCHIDE! strig eu plângând.

De la Clay nu s-a mai auzit nimic.

Eram speriat. Am gresit cu ceva față de el?

Îmi venea să strig la el pâna îmi mureau plămânii.

Dar mi-a vinit o idee mult mai bună.

Am dat fuga afară, in garaj și m-am uitat după o rangă.

Am găsit ce căutam, si dau fuga înapoi la Clay.

- Clay? Mai ești? Întreb eu.

- Da...se aude încet după ușă, apoi, o tuse fiarte lungă si severă.

- Clay... deschide ușa...spun eu.

- Nu....se aude vocea lui Clay foarte scăzută.

- ... Îmi pare rău Clay...dar nu îmi dai de ales... Spun eu.

Pun capătul răngii intr ușa si tocul său, si încep să rup încuietoarea ușii.

După ceva timp de tras si împins la ușă, reușesc să o deschid.

Intru in camera unde îl vad pe Clay.

Era in pat, cu lumina stinsă, televizorul era aprins dar fără volum.

Clay avea pătura pe cap, si era băgată comptet in ea.

Tot ce era la vedere era fața.

Întru ușor in cameră si ma îndrept in sper el. Nu avea nicio reacție se uita la televizor si mă ignora.

Aprind limina si iar nimic... îi sting televizorul, si abia Atunci, s-a uitat la mine.

Merg față în față cu el, si mă las incet in jos.

El se uita in ochii mei iar eu in ochii lui roșii.

Ne uitam unul la altul exact cum ne-am cunoscut ca cafenea..

Vroiam să îi pun mâna oe față, să vad dacă are temperatură.

In secunda in care mi-am apropiat mâna, el s-a acoperit fața cu pătura, făcând un mic "m" ca nu.

Nu mai era nimic la suprafața păturii.

Nu știam ce sa fac.

Mă pun lângă el si îmbrățișez pe Clay cu tot cu pătura.

GUYS NU AM MAI POSTAT DE ATÂTA TIMP IMI PARE RĂUUUU!!!!

NU ȘTIU DACĂ MÂINE AVEM CAPITOL NOU!😩

SCUZEEE PWAAA🇸🇱💕☺️

💚 🖤🔪Prietenul meu Rebel💙🥺✨||DreamNotFound|| //In Română\\ (Ft. Karma__ash)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum