Fantezie Finala: O noua poveste, un nou destin

Capitolul I: Băiatul de sub glugă

 Holurile gri ale şcolii deveneau adevărate jungle în timpul pauzelor rare şi scurte. Elevii mişunau ca furnicile care pe unde apucau ca să-şi mai termine o temă lăsată pe ultima sută de metri. Îndrăgostiţi ocupând cea mai mare parte dintre dulapurile vechi scorojite de ani şi de mâinile neîndemânatice ale elevilor. Pentru cei cu un statut în şcoală era chiar uşor să ajungă unde îşi doreau, printr-un fenomen necunoscut, majoretele trupei de fotbal erau mereu lăsate să se bucure de ceva „intimitate" cu băieţii ce intrau în alcătuirea echipei. Un oftat prelung al fetelor din primul an de liceu şi a câtorva mai visătoare din anii mai mari se auzi prelung, un fel de cântec de trâmbiţă pentru cel mai frumos băiat din şcoală. Fetele parcă erau vrăjite de statură şi chipul lui frumos. Chiar şi cele care apreciau „interiorul" mai mult decât exteriorul, nu se puteau abţine din a-l soarbe din priviri. Trecu nepăsător pe lângă ele, părul blond îi era perfect aranjat, nici măcar o buclă rebelă nu i se vedea, deşi tocmai sosise de la un antrenament care l-ar fi dat gata chiar şi pe cel mai activ elev la orele de sport.  Pe lângă colegi lui care deja începeau să miroasă, el nici măcar nu era asudat. Îşi scoase haină verde a şcolii rămânând în tricoul alb simplu pe care îl purta întotdeauna. Şi se înţelegea şi de ce. Bronzul îi ieşea în evidenţă pe lângă albul orbitor al tricoului şi al dinţilor săi. Se vedea clar că era mândru de fiecare părticică din trupul lui. Se opri în faţa a două majorete, abia venite şi ele de la antrenamente. Fata pe care o sorbea din priviri era antagonică lui. Părul îi stătea alandala într-o încurcătură de bucle negre peste chipul îmbujorat. Îşi ridică ochii albaştrii spre Luke, faimosul atacant şi-l privi cu surprindere.

- Aţi terminat mai repede, spuse ea imitând îmbufnarea cu un botic adorabil ce-i punea în evidenţă luciul de buze de culoarea piersicilor.

- Iartă-mă, iubito, ţi-aş fi spus dacă antrenorul nu ne-ar fi interzis asta, chiar şi simpla rostire a acestor cuvinte produsese un murmur general în rândul celorlalte fete.

- Ah... Fata oftă şi-şi plecă ochii, încă supărată de neatenţia iubitului ei, îşi trecu mâna prin păr încercând să-l aranjeze, reuşi să-l încâlcească mai mult, surprinzător acest lucru îi conferă şi mai multă drăgălăşenie.

- Hei, Jessica, iubito? Ce ar fi să mă revanşez cu o ieşire după şcoală? Luck îi ridică bărbia mică şi îşi apropie chipul scandalos de aproape de ea. Ne vedem după ore la restaurantul nostru?

 - Hmm... Sigur, spuse faţă după un moment de gândire cu precizie jucat. Au meniu nou scos, se spune că vor da numele unui cuplu din şcoală!

- Şi numele lui va fi al nostru, spuse băiatul suspect de încrezător în sine pentru un necunoscător, pentru ceilalţi era doar Luke... Perfectul Luke, la toate mai puţin la învăţat.

Probabil credeţi că băiatul acela sunt eu. Că sunt cel mai popular elev, că mă întâlnesc cu cea mai drăguţă fată din liceu, că am cea mai uşoară viaţă, lipsită de probleme.. Într-un fel aş fi vrut să fiu, dar nu sunt. Acum vă întrebaţi, cine sunt eu?

 Sunt tipul care stă mereu în umbră, pe care la o primă vedere nu ai da doi lei, pentru că oamenii în fuga lor nebună după faimă şi avere judecă o carte după copertă, iar de cele mai multe ori aparenţele sunt înşelătoare, eu unul aleg substanţa. Iar de cele mai multe ori uită ce înseamnă a fi om, uită să se bucure de lucrurile simple.

Orele au trecut destul de uşor, chiar dacă în mintea mea păreau să dureze la infinit. Mă îndrept spre bufet, unde mă aşteaptă un prânz "copios". O pastă care semăna puţin cu gelantina, zici că e mâncarea aia pe care o mănâncă extratereştri în filme, o bucăţică de pulpă care d-abia îmi intră într-o măsea şi un colţ de pâine. Chiar dacă îmi plăcea sau nu. Nu îmi permit să fac mofturi. Iar acum mă aflu în drum spre masa mea.