Umbre

III.Întâlnirea

A/N: Apreciez desigur daca odata cu cititul votati, m-ar ajuta destul de mult deoarece am nevoie ca povestea sa fie observata de mai multa lume. Dar nu pot sa va oblig asa ca... Chiar daca esti un cititor "fantoma" sper sa iti placa povestea mea si sa spui si la alti LS :)

După ce a terminat de răsfoit dosarul Louis era mulțumit. Acum știa destul de multe despre Harry , poate mai mult decât mama lui . Toate secretele,gândurile și mișcările lui timp de 21 ani nu erau acum un secret. Iese din birou și se îndreaptă ușor spre camera de transfer deși știa că dacă totul era pregătit Jack îl anunță, doar că îi făcea plăcere să se asigure că lucrurile merg într-un ritm rapid și nu există probleme. Iadul era efectiv o clădire mare formată din sute de părți în care se realizau diferite funcții. Aveau departamente specale pentru orice lucru mărunt sau mai bine zis pentru orice păcat mărunt. Uneori se auzeau din ultimele corpuri urlete celor care erau torturați de propiile amintiri dar lor nu le pasă. Înainte de Louis, era haos. Lucrurile nu mergeau iar demonii făceau tot ce îi tăia capul fără un plan pus la punct. Singurul lor scop era să îi facă pe oameni să păcătuiască pentru a-i aduna . Fostul rege era un spirit , față de Louis care era un demon. Care este diferența? Spiritele sunt foști oameni care au trăit pe Pământ și au ajuns în iad iar demonii au fost făcuți odată cu îngerii, asta însemna că aceștia nu știu ce însemna cu adevărat viață pe Terra, deși casele multora se aflau pe un continent pe care oamenii nu au reușit să îl descopere. Louis aproape că uită unde trebuie să meargă așa că simte că dintr-o data este în fața camerei. Apasă ușor pe clanța și acolo găsește aproximativ 40 demoni toți concentrați în fața calculatoarelor care arătau multe cifre pe care el personal nu îl interesau. Lângă unul din ei se află Jack , care părea mulțumit dar care nu observase că Louis se află acum în încăpere.
 
 -Îmi pare rău că intrerult acest moment fericit, dar cum stă treaba?
 
 -Nici măcar nu am auzit când ai venit. Sper să te simți bine pentru că în 10 minute o să fim gata de transfer.
 
 -Sunt gata, până atunci, putem vorbi ceva doar noi doi?
 
 Îl trage pe Jack într-un colț al camerei deși nu era necesar, demonii din cameră nu își permiteau să greșească altfel ar fii putut strica tot Universul.
 -Dacă drăcia asta de poartă mă trimite...în alt loc, asigură-te că mă voi întoarce repede și că nu o să faci prostii cât timp o să lipsesc dacă durata o să fie mai lungă. Nu vreau să te atingi de programe, de Joc, de orice. Vreau să le lași să continuie exact așa cum sunt acum.
 
 -Da da normal, știam deja asta îmi faci instructajul ăsta mereu când mergi pe Pământ ca să vezi cum decurg lucrurile la cei de acolo. Am auzit discursul ăsta de o sută de ori.
 
 -Știi foarte bine că aceasta chestie poate să mă trimită acolo dar nu ca un demon ci ca un suflet. Dacă asta se întâmplă vreau că cineva să vina și să mă omoare, imediat.
 
 -Dacă ajungi în rai?
 
 -O să sperăm că lui Casian i-a fost dor de mine . Când are loc Tombola?
 
 Nu a apucat să primească un răspuns deoarece unul dintre demoni l-a anunțat că poarta este gata și transferul poate fi efectuat.
 

***
 Prima noapte aici a fost mai rea decât credeam. Nicolle a zis că dacă există ceva ce știe sigur despre amazoane este că acestea urăsc și disprețuiesc din tot sufletul bărbații dar nu a vrut să mă lase singur așa că am strâns mai multe frunze cu ajutorul ei și am format într-un fel un pat de frunze pe care am dormit. Noaptea a fost destul de frig iar ea nu avea decât o rochie așa că s-a ghemuit la pieptul meu și a adormit așa. Simțeam ca și cum ea este acum sora mea pe care nu am avut-o niciodată. Desigur pe Pământ aveam o soră, era mai mare și era fixată pe ideeile și principiile părinților mei și refuza să vorbească cu "unul ca mine" iar eu nu am insistat asupra acestui fapt. Când m-am trezit spatele meu era aproape blocat în poziția în care am dormit . Nu am nici cea mai mică idee dacă timpul este relativ aici dar faptul că există noapte și zi mă face să cred că da. M-am ridicat ușor să nu o trezesc pe Nicolle și am plecat să mă mai uit în jur cu intenția de a sta destul de aproape încât ea să fie în raza mea vizuală. Deși nu am fost niciodată puteam să jur că acest Purgatoriu este un model al pădurii Amazoniene . Peste tot există copaci înalți de peste 30metri așa că cerul se poate vedea doar puțin printre frunzele acestora iar mai peste tot erau palmieri. Ciudat mi se pare faptul că ziua aproape mor de cald iar seară mor de frig. Spre dezamăgirea mea locul nu se schimbă deloc dacă înaintez sau mă întorc 10 metri sau mai puțin. Îmi aduc aminte că ea a zis că aici se află și animale dar eu nu am văzut și nici măcar auzit unul până acum, poate toate sunt ținute de amazoane sau diferite suflete pentru mâncare. Am auzit un foșnet și aproape că am fugit dar am realizat că este doar Nicolle care se trezea.
 
 -Bună dimineața Harry. a zis atât de încet încât aproape nu am auzit-o
 
 -Neața Nicolle.
 
 -Harry, am gâtul foarte uscat așa că mă duc să iau apă de la amazoane , tabăra nu este departe dar risc siguranță ta dacă te aduc dintr-o dată în mijlocul lor. Așteaptă-mă aici o oră, mă întorc chiar mai repede dacă pot .
 
 -Nu am de ales , grăbește-te.
 
 La nici cinci minute după plecarea ei eram deja plictisit și mă gândeam cum aș putea să scap de aici. Desigur intenția mea este să ajung în rai chiar dacă însemna că trebuie să am grijă de toți oamenii credincioși de pe Pământ. Dar decât să stau aici când se termină săptămâna , mai bine îmi asigur un loc în iad. Stăteam întins când am auzit păși în spatele meu dar nu m-am întors când am zis:
 
 -Nicolle , ți-a luat mai puțin decât ai crezut.
 
 -Dragă, nu știu cine e Nicolle dar îmi pare bine că nu este aici.

 În fața mea este cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut. Era îmbrăcat în negru dar asta făcea ca ochii lui albaștrii să iasă în evidența. Părul era ciufulit și zâmbea într-un fel leneș că și când iubita lui ar fi făcut ceva drăguț și el râde fără că ea să observe.
 
 -Nu mă așteptăm să mai văd pe cineva atât de curând, tu de când ești aici?
 
 -Mereu am fost aici.
 -Mereu...nu ți-ai găsit un loc până acum?
 
 -Ba da, sunt dintr-un loc, rămâne să îmi spui părerea ta. De unde crezi?
 
 -O să merg pe o idee clasică și o să zic că dacă erai înger erai îmbrăcat în alb.
 
 -Dacă eram profesor , îți dădeam un zece.  
 
 -Vrei să mă iei cu tine nu? m-am uitat la el ca un cățel disperat după atenție.
 
 -Meriți?  

 -Ce să fac că să merit?
 
 -Ah, lasă-mă să mă gândesc.