Viata in orasul asta putea fi uneori un lung sir de drame si tragedii, care in acesti 17 ani ai vietii mele m-au determinat sa nu mai am incredere in nimeni si sa tin distanta de majoritatea oamenilor ,observand doar de la departare tot ce misca in acest oras infect pe care ajunsesem sa il numesc casa. Trezirea la realitatea poate fi destul de dura pentru unii, iar pentru mine nu numai ca a fost ca un pumn ,ci sa intamplat si la o varsta frageda. Salvarea mea parea ca nu va venii niciodata si sincer nici nu am idee ce sau cine m-ar putea salva. Dar totul sa schimbat intr-o zi ce am crezut la inceput ca va fi doar o alta problema pentru mine, dar a fost ziua in care speranta a venit peste mine ca un val si in care cioburile inimii mele au inceput sa fie lipite la loc, de catre atingerea lina a unui inger intunecat de o frumusete rara pe acest pamant plin de secaturi. Se spune ca putem iubi pe cineva dar nu ii vom putea niciodata salva, ei bine, eu spun ca doar iubirea ne poate salva atunci cand simtim ca ne sufocam, si el a fost gura mea de aer pe care am inhalat-o cu toata puterea mea, stiind ca el era singura mea sansa de a respira din nou.
