Stiu ca pentru unii experienta liceului e o aventura incredibila a vietii lor ,chiar daca adevarul e ca oricat ai fi de popular in liceu totul se uita dupa ce e gata, fiecare merge pe drumul lui si isi continua viata, majoritatea cat mai departe de orasul in care au facut liceul, toate barfele si certurile dintre sumedenia de categorii "sociale" ale liceului fiind date uitarii. Tot ce ramane sunt niste amintiri ale unor momente petrecute cu unele persoane cu care realizezi ca ai fost prieten pentru simplul fapt ca ii vedeai de 5 ori pe saptamana. Dar eu nu suportam ideea asta si nu aveam de gand sa las totul sa se intample asa, asta e doar destinul celor care au de gand sa se nasca, sa traiasca si sa moara, chiar daca asta nu se poate numii trait, sa treci prin viata fara macar sa stii vreodata care e adevarul, fara vreun scop sau idee despre ce e cu adevarat viata si de ce suntem aici. Oricat de mult am suferit pana acum, mi-am propus ca asta sa fie cel mai memorabil timp al vietii mele, defapt, mi-am propus ca toata viata mea sa fie memorabila. Vreau sa las ceva in urma mea, sa nu fiu doar un nume pe o lista, Veronicá, o fata ca oricare alta, una care a fost. Vreau sa fac ceva ce o sa conteze, ce va crea o schimbare si va face o diferenta ,sa fiu un o parte din ceva maret. Dar pana voi gasii acel ceva maret, ramane doar sa astept, si sa schimb totul prin lucruri mici, cum ar fi sa o ajut si sa ii fiu mereu aproape celei mai bune prietene ale mele, Annabel, fara de care nu as mai fi aici azi ,ea m-a tinut in viata si m-a inteles cat a putut de bine, lucru pentru care nu o sa ii pot multumi de ajuns, chiar daca ea considera ca am facut acelasi lucru pentru ea . Si uite asa ne aflam la minunatul nostru liceu, locul in care orice ai face si oricine ai fi, vei fi judecat, lucru cu care m-am obisnuit deja, dat fiind faptul ca eu sunt considerata unul dintre copii problema doar pentru ca sunt printre putinii care au curajul sa infrunte nedreptatile pe care le intampinam zilnic. E pauza mare si toti elevii sunt adunati in imensa curte pe care o detine scoala ,toti impartiti in grupuri, lucru cu care eram obisnuiti, stiind ca ,cat timp nimeni nu se ia de cineva din alt grup nu vor fi probleme. Dar asta era doar teoria, caci in practica lucrurile stateau cam prost, cei mai puternici mereu leganduse de cei mai slabi ,cum ar fi Annabel. Fata asta era prea sentimentala si binevoitoare ca sa poata supravietui in "jungla" pe care o numim scoala, dar din fericire are norocul sa ma aiba pe mine, iar eu nu am de gand sa las pe nimeni sa se ia de ea. Azi era una din zilele alea in care regula era incalcata de Dante, alt "copil problema" al scolii, pe care ajunsesem sa il studiez destul de bine, ajungand la concluzia ca e doar un alt baiat rau ,care era adevarat ca arata al naibii de bine, inalt, brunet, cu pistrui ,ochi caprui si pierce in limba, imbracat mereu din cap pana in picioare in negru , ca si mine deopotriva, desi la asemanare aratam complet diferit, eu fiind scunda, carliontata ,cu parul vopsit mov inchis si cu ochii negri ca smoala ,dar el tot un baiat rau fara ocupatie decat cea de a se lua de cei mai slabi ramane. Si asa se indreapta de la grupul sau spre noi, parul sau fiind dat pe spate de vant, iar sunetul bocancilor sai negrii rasunand apasat la contact cu asfaltul . "Uite ce avem noi aici" "Ce vrei Dante ?" "O, eu, nimic, vroiam doar sa va avertizez sa nu va bagati nasul in treburile mele ,am auzit ca spuneti lucruri despre mine, nu permit asta in scoala mea" "Huh, scoala ta, iauzi" spune Annabel printre dinti, intorcand capul, o expresie nervoasa afisata pe fata ei. Stiam defapt ca ii era frica de el, tuturor le era, dar nu mie, aveam de gand sa il pun la punct pe tipul asta, se credea prea important "Ai zis ceva, pitico? Sau nu aud eu bine ?" "Ahm.." spune ea ,stiind deja ca e momentul sa intervin "Hei, un pas in spate, ok ? Nu stiu ce crezi ca faci dar asta nu scoala ta ,iar tu nu esti un lider, si noi nu suntem haita ta, asa ca intoarcete de unde ai venit" "Eu zic sa ascultati bine voi doua si bagati la cap ce am zis, nu o sa ma mai repet, nu am timp de copilarii" spune enervat ,avand maxilarul si pumnii incordati, lasandu-ma in culmea nervilor, si se indreapta inapoi la grupul sau format din fete si baieti de toate varstele, care pareau mai degraba ca o mare familie, probabil asta fiind singurul lucru pe care il admiram la ei. Orele se termina si pornesc indignata si confuza spre casa, fiind hotarata defapt sa aflu care e treaba cu baiatul asta, stiam ca ascunde ceva ,se vedea in ochii lui, dar pana la urma cu totii ascundem ceva ,si nu intelegeam ce mi-a venit de eram asa de interesata in a afla secretul sau. La doua strazi distanta de casa mea, ma opresc o secunda si ma uit in jur, auzind doua voci masculine puternice, avand sentimentul ca una dintre ele imi suna cunoscut. Observ ca vocile vin din spatele unui bloc si imi scot capul de dupa coltul blocului, incercand sa ma fac nevazuta. In fata ochilor mei se afla chiar Dante,langa el fiind un barbat inalt si bine facut ce ii intinde doau genti si spune "Astia sunt toti bani, o sa te anuntam daca mai avem nevoie in curand de serviciile tale" Dante se uita in stanga si in dreapta, eu miscandu-ma inapoi sperand ca nu ma observat ,si da mana cu barbatul ,acela plecand in cealalta directie . Ma proptesc de peretele tare al blocului si rasuflu usurata ,pregatindu-ma sa imi continui drumul spre casa. "Ce crezi ca faci?" Se aude vocea sa ce parea foarte enervata ,lucru care nu vroiam sa recunosc dar il facea sexy. "Am zis," isi pune amandoua mainile de o parte si de alta a capului meu si ma impinge intr-un colt "ce crezi ca faci ?" "Nu imi e frica de tine Dante, chiar crezi ca ma intimidezi ?" "La dracu ! Nu ma intereseaza cine te crezi tu dar esti doar o fetita care nu stie in ce lume traim cu adevarat. Nu o sa zici nimanui ce ai vazut ,ca altfel ai dat de dracu, adica de mine ,inteles ?" "Pff, te rog, nu esti in stare sa imi faci nimic Dante, esti doar un caine care latra dar nu musca" "Gura aia spune prea multe prostii, ai putea sa o folosesti in alte feluri" spune si isi lipeste cu forta buzele de ale mele, simtind atat furie si ura in sarut, cat si dorinta ,dar nu dureaza mult pana cand buzele sale moi se desprind de ale mele si spune "Niciun cuvant." Iar apoi se intoarce si pleaca, prefacandu-se ca nu sa intamplat nimic si lansandu-ma confuza ,nervoasa, si cu gustul sau pe buzele mele, lucru care se simte al dracu de bine, si care imi face curiozitatea pentru acest baiat sa creasca si mai mult, fiind hotarata sa ii dezleg misterul.
