Simt cum moare fiecare celulă din corpul meu.
Fiecare parte din corpul meu se usucă, încet, puțin câte puțin.''
''Moare!'' , exclamă doctorul.
Îmi ținea mâna strâns, dar eu n-o simțeam, însă o vedeam.
Vedeam buzele lui crăpate, e straniu să nu simți ci să vezi.
Mișcările lui erau lente, ca și cum eu voi leșina în orice moment. Am mai simțit aceasta senzație, este aceiași.
Vedeam cum buzele lui se mișcă, ochii lui cum clipesc, sprâncenele lui ce vor să-mi arate ceva, dar eu nu înțelegeam.
S-a ridicat brusc și mi-a lăsat mâna.
După câteva secunde mă simțeam straniu, aveam o senzație care nu o trăisem până acum. Eram diferită.
Într-un moment, nu știu, dar am văzut fugindu-mi prin față toate momentele din viața mea.
Fugeau frenetic. Fugeau, fugeau, fugeau de la mine.
Dar de ce de la mine? Aveam ocazia de a vedea toate flashback-urile din viața mea, doar mici scene. Poate doar cele mai frumoase și mai urâte momente din viața mea. Simțeam un lucru ciudat.
În acele câteva minute, am simțit cum un cuțit a străpuns inima mea. Un cuțit ascuțit, foarte ascuțit. Nu știu ce mi se întâmpla.
Încercasem, cu un mare efort, să ridic mâinile și să le pun pe piept, ca să scot acel cuțit ce provoca acel gol imens.
Nimic de făcut. Nu reușisem să-l ating. Parcă nici nu era, parcă era imaginația mea.
Îmi lipsea oxigen. Auzisem un cântec în mintea mea, nu știam motivul. Fusese o reacție ciudată.
Dar lucrul ciudat, este că, în ciuda starei mele, îmi adusesem aminte de acea piesă. Era acea piesă care noi o ascultam împreună.
Ochii mei se închideau puțin câte puțin. Simțeam o goliciune totală.
Nu simțeam nimic, nu vedeam nimic. Nu se întâmpla nimic. Și ce trebuia să se întâmple? Nimic. Poate doar cineva să intre și să-mi fie alături pentru ultima dată.
Simțeam cum corpul meu murea cu adevărat. Inima se stingea, împreună cu creierul.
Când vroiam să închid ochii pentru totdeauna, în acel moment pe ușă intrase mama mea cu toți medicii ce o înconjurau, și urlase ceva.
A urlat ceva ce eu am auzit. Ceva de genul: ''Te iubesc fetița mea.''
Era una din cele mai frumoase senzații de până acum.
Acum am înțeles de ce înainte de a muri te simți bine.
CITEȘTI
Deci pleci?
Romance"Nopți albe cad prin crăpăturile pereților muți. Copacii obosiți murmură de dorul tău. Somnul ți se răsfiră pe sub gene, pleoapele tremură. Se vaită rugina oaselor mele, carnea e prea grea...m-apasă pe suflet. Te zvârcolești ca o pradă a propie-ți p...
