Mi-am sters lacrima ce mi se prelingea pe obraz
* Jubilee..ajunge! Trebuie sa ii demonstrezi ca nu-ti pasa..ca nu te doare. Indiferenta e cea mai buna arma - asa s-a nascut o noua EU...am inceput sa port mai mult negru sa devin atrasa de intuneric..oare EL e de vina?
* E asa schimbata...o tot urmaresc de cateva saptamani si observ cat e de schimbata...nu mai e copilul ala inocent ce-mi alina inima...
~Peste 2 saptamani
O vad stand acolo...singura pe banca noastra...m-am gandit ca poate ar trebui sa-i spun tot adevarul...
-Jubilee..
- Etan..- ma saluta pe un ton indiferent
Observ lacrimile-i curgand
-Uite...am venit sa..la dracu' * si o sarut.
Nu-mi raspunde la sarut ...doar sta...fara sa schiteze nici un fel de emotie.
- Eu..imi pare rau
- Etan...nu are de ce , oricum nu mai conteaza.
-Ba da...te iubesc!
-Te-am iubit...* si ma ridic de langa el , indreptandu-ma spre casa.
Stateam in pat si ma gandeam la el...cu privirea ce mi-a fulgerat inima cand ne-a prezentat blondina...in cata satisfactie se scaldau privirile acelea ..dar iti jur ca in acei ochi..vedeam marea..Atat de profunzi..parca ascund o lume. Mi-am imaginat cum ar fi fost daca nu i-as fi aruncat acele cuvinte taioase.Pare fantastic...noi doi...dar am creeat o bariera , in asa mod in care nimeni sa nu-mi mai vada tristetea, pastrand totul pentru mine , dar ma simt stinsa...goala, vreau doar sa-l strang in brate..sa-l sarut..sa-l tin in brate strans..sa nu fuga...am incercat sa adorm..dar nu poti sa dormi cu inima franta.
A doua zi *
...si plangeam...Din ochii mei izbucnea orice fel de sentiment
Ura.
Durere.
Tristete.
Nefericire.
Nu aveam nici puterea de a lega 2 cuvinte.
Eram asa obosita.
Obosita de tot.
Singurul gand ce-mi strabatea haotic mintea era: ' Nu cred..e un cosmar..nu trebuie sa se intample din nou ...nu mai tin la el..'
Dar o parte din mine stia ca sunt treaza...ca asta e realitatea.
Cu un efort fizic , m-am tarat pana la fereastra, am deschis-o brusc si m-am asezat pe pervaz, cu picioarele ce-mi atarnau in acel gol imens...Imi era frig..totusi era februarie...9 februarie...ziua lui de nastere.
Insa nu puteam face nimic..Nici un mesaj, nici un cadou , nici nimic..
Il pierdusem demult.
---------------------------------------------------------
Deci,si continuarea...
CITEȘTI
Deci pleci?
Romance"Nopți albe cad prin crăpăturile pereților muți. Copacii obosiți murmură de dorul tău. Somnul ți se răsfiră pe sub gene, pleoapele tremură. Se vaită rugina oaselor mele, carnea e prea grea...m-apasă pe suflet. Te zvârcolești ca o pradă a propie-ți p...
