- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă dau jos din taxi, mulțumindu-i șoferului într-o spaniolă colorată când acesta mă ajută să-mi dau jos bagajele. Rămân pe trotuarul format din pavele, uitându-mă mirată la casa cu etaj din fața mea, care arată pur și simplu mirific.
Ferestrele înalte și acoperișul ascuțit oferă o tentă retro casei, dar ceea ce o pune cu adevărat în valoare sunt formele sale unice. Arcada principală e pavată în totalitate cu pietre de mărimi considerabile, fiind ieșită vreo doi metri în relief, delimitată de o parte și de alta de pereții principali ai casei care se află mai în spate. În stânga, peretele principal se termină într-o pantă ușoară, pe când peretele din dreapta are în continuare un alt perete ce este ieșit mai în față, la același nivel cu arcada principală, formând astfel un ansamblu armonios. La etaj, în partea dreaptă se află un balcon destul de spațios ce continuă și-n laterala dreaptă a casei, întâlnindu-se cu balconul casei alăturate, fiind practic lipite, separate doar de grilajul din fier.
— Primul care ajunge își alege camera! glasul triumfător a lui Dima mă scoate din transă, făcându-mă să mă încrunt când acesta intră în casă.
— Pe naiba! înjur în barbă, ajungându-mi părinții din urmă.
— Camerele sunt sus. Ai dreptul la alegere, nu-ți fă griji, mă încurajează mama în timp ce urc pe scări cu valizele care mi se pare că acum cântăresc mai bine de 70 de kilograme, deși în realitate au mai puțin.
Ajungem la etaj pe un hol scurt ce cotește la dreapta și stânga, în formă de ,,U". Îl văd pe Dima stând rezemat de peretele din stânga, zâmbind ștrengărește. Îmi las valizele pe hol și mă îndrept spre el, zâmbind inocent. Acesta cotește la stânga și intră într-o cameră scufundată în lumina amurgului. Mă opresc în prag, nevenindu-mi să cred. Priveliștea este minunată! De-a dreptul superbă.
— Glumești! exclam, zâmbind tâmp.
— Ba chiar deloc! Dima se trântește în patul matrimonial ca un rege, mulțumit de sine.
— Dacă el ia camera asta, atunci eu o iau pe cea din capătul opus! îi arunc o privire hotărâtă mamei care se plimbă prin cameră, oprindu-se o clipă pentru a mă privi amuzată.
— De ce? Te-ai săturat să fii trezită cu manele și rap? mă privește întrebătoare, cu un licăr de amuzament în privire.
— Nici n-ai idee! oftez, dându-mi ochii peste cap exasperată.
— Dacă vrei să te sacrifici... apare tata lângă mine, privindu-mă blând. Eu și mama ta vom lua camera de jos, e destul de spațioasă și are uși glisante care dau direct în partea din față a curții, lucru care nu mă deranjează absolut deloc, din contră. De abia aștept să-mi iau ziarul direct din pat.
— Să mă sacrific? întreb ca pentru mine, surprinsă.
— Atunci e stabilit. Ar trebui să ne apucăm de despachetat. Eu una vreau să termin în seara asta, fiindcă mâine o să am o groază de lucru, ridică mama mâinile la nivelul umerilor, zâmbitoare.
