-Cum se poate aşa ceva ?! Dar cine ti-o facut acest "cadou" ?!?
-Nu ştiu mami , ţi-am mai spun eram prea absorbită de maşină şi am uitat să îl întreb pe poştas. Nu sunt eu de vină , e maşina.
-Off !! Trebuie să aflăm de la cine e ca să îî îmanam înapoi.
-Poftimmm ??? Glumeşti mama nu?? Adică ai văzut ce scrie în scrisoare , e cadoul meu!!!
--------
Cu cateva minute mai devreme :
Înainte de a cobora din maşină , un sentiment ciudat mă mana să deschid torpedoul. Îl deschid şi văd , cateva pachete de ţigări , banii şi un plic alb ca zăpada. Iau plicul încet , închid torpedoul. Îmi plimb ochii încet pe plic şi văd că nu are nici o semnatură sau altceva , deschid încet plicul şi răman şocată de caligrafia minunată. Era genul de caligrafie care se scria în timpuri străvechi , era scrisă cu stil , îţi fura ochii în totalitate. Deschid foaia şi încep să citesc.
" Draga mea Alexandra ,
Probabil te întrebi de la cine e acel minunat cadou ? Nu? Ei bine încă nu e timpul să afli. Dar îti voi da mici indici. Să începem cu începutul. În anul 2009 într-o caldurasă zi de vară , stăteam în camera închirată o săptămana să vizitez oraşul , mă uitam pe geam şi tocmai atunci trece o superbă fată, era îmbrăcată simblu , un maieu alb ca zăpada cu un pic decolteu , îi venea pana deasupra buricului , avea nişte blugi scurti tăiaţi albaştri şi o pereche de şlapi albi stilaţi în picioare , părul îl avea desprins , un păr negru superb ii se revarsa ca o cascadă pe spatele lucrat. Erai tu , nu am văzut în viaţa mea o fată mai frumoasă. Aşa că te-am căutat zile în şir fără rost , dar într-o altă zi te-am găsit. Erai dealtfel superbă. Şi atunci m-am hotărat. Trebuia să fi a mea. Am aflat cum te cheamă , unde locuieşti , la ce şcoală eşti şi de atunci pană în această zi de urmăresc de aproape. Ştiu totul despre tine. TOT. Chiar şi unele lucruri pe care nici tu nu le şti. Nu o să îţi spun cine sunt , nu încă , eşti încă tanără , eşti încă necoaptă. Să mai treacă timpul şi atunci o să apar în viaţa ta. Dar să lăsam asta de oparte acum . Sper să îţi placă cadoul , ştiu că o ajuns cu mare întarziere , dar după cum şti şi tu , bmw x7 încă nu o ieşit pe piaţă şi m-am dus direct la sursă. Îmi pare rău că o durat aşa de mult. Dar ştiind că îţi va plăcea aşa de mult , sper că mă vei ierta. A îainte de a încheia această scrisoare , o să te rog să te uiţi şi în porbagaj deoarece nu doar maşina era cadoul.
Cu drag al tău ,
anonim."
Woouuu ! Ce naiba??? Bine cine naiba mai era şi tipul ăsta ?? Ies grăbită din maşină , îndreptanu-mă în casă să le pot spune la părinţi mei de cadou.
Acum :
- Îmi pare rău dragă , acum dute în camera ta.
-Offf ! Bine ! Nici nu o să mai ies de acolo deloc! Ce părinţi mai am şi eu. E cadoul meu , nu? Or citit şi ei scrisoare ! Mă întreb totuşi cine e acel anonim , m-o urmărit de 4 ani , ce ciudat ! Lacrimii sărate curg încet pe obraji şi oprindu-se pe patul moale. Nu ştiam de ce plang dar pur şi simpul o făceam. După ceva timp simpt o durere groaznică în cap , în creier . Ce draq ? Mă ridic ameţită , mă clatin nesigură , ajung la uşă o deschid şi ţip.
-MAMAAA !! AAA !!! Privirea mi so înceţoşat şi leşin.
-Scumpo , ce so întamplat?? Rezistă! O să sun la ambulanţă!!!
Într-o casă frumos amenajată , pe un fotoliu negru , se afla un bărbat , nu îl puteai vedea deoarece era prea întineric , numai nişte ochi speciali puteau să vadă . Bărbatul se ridică şi spune :
- Cred că e timpul ca să mă vadă , în plus trebuie să o ajut deoarece suferă nu ?? În cealaltă parte a camerie se afla o altă persoană.
- Da ai dreptate . Să mergem atunci.
Deschid ochii încet şi groaznica durere mă izbeşte ca o maşină în plin. Încep să ţip. Ochii mi s-or deschis şi văd un tavan alb , întorc capul o văd pe mama care se zbate şi ţipă undeva în stanga , îmi îndrept privirea acolo şi văd 2 medici , se pare că eram în ambulanţă . Mama ţipa de zor acolo dar eu nu auzeam nimic. Era o linişte totală. Încă ţipeam de simţteam că raman fără plămani. Mă durea!! Să facă ceva !!! Ţipam întruna . La un moment mama o început să plangă, vruiam să îi spun că nu plangă că mă simpt bine dar nu puteam , durerea era groaznică . Maşina se opreşte puternic , probabil am ajuns la spital , ce bine. Dar cand îmi îndrept privirea către uşi văd că e un bărbat absotul frumos , era întruchiparea perfectă a unui înger. Se îndreaptă spre mine , faţa lui se apropia în continu spre a mea , nu le-o adesat nici măcat o privire celor din maşină , de parcă eu eram singura persoană de acolo . Îmi pune mana pe cap şi în cateva secunde durere s-o ameriolat instantaneu. Era un sentimen familiar , mă privea cu o iubire nemărginită , parcă mă încecam în ochii lui . Şi ştiam că era el . De la El e cadoul . El e cel care m-o urmărit în aceşti 4 ani. Cand am realizat asta el era deja ieşit din maşină şi se pregatea sa închida uşile şi ţip.
- TU EŞTI !!! VOI AFLA CINE EŞTI !! TI-O JUR !!! Se opreşte o secundă şi o flacără s-o aprins în ochii lui , îmi face cu ochiul şi închide uşile. Iar eu leşinand imediat.
