"-Roza...Mama , nu am sa uit niciodata aceea fata , acei ochi plini de lacrimi.M-am ridicat cat am putut de repede si m-am asezat langa ea.Intregul covor era plin de sange , dar nu vroiam sa accespt asta.Imi imaginam ca e dor suc de rosi , nu vroiam sa cred ceea ce vedeam.Am apucat-o pe mama mea de mana si am privit-o in ochi:
-Mami!Stiam ca copilaria mea e distrusa , stiam ca nu e bine ca o fetita la varsta de 7 ani sa ramana fara mama.Dar nu acceptam asta.NU , in mintea mea rasunau doar acest cuvant , doar NU!
-Rozi , asculta-ma cu mare atentie...asta e ultimul lucru pe care ti-l cer , te rog sa ma asculti cu mare atentie.Trebuie sa te muti de aici , il iei pe tati si plecati in Bucuresti:
-D...Dar tu?Nu te putem lasa aici singura , cine va avea grija de tine , mami?Nu pot face asta mami , nu...
-Roza , esti fetita mare si poti sa-ti dai seama ca nu mai am nici o sansa.Daca ramai aici , poti urma tu Rozi , pe tine te cauta.Dar , nu trebuie sa se intample asta.Nu ai nevoie de mai multe detalii , asta e singurul lucru pe care trebuie sa-l cunosti.Tu si tati trebuie sa plecati.Acum!A spus speriata , auzind cateva sunete.Am luat-o la fuga speriata , uitandu-ma din cand in cand in spate.Mama imi tot facea semne sa alerg mai repede , intr-un sfarsit , am ajuns la masina tatei.El era deja pregatit , a pornit motorul , eu m-am urcat in spate si am privit pe geam , apoi cu ochii in lacrimi , am privit-o pntru ultima data pe mami.Masina a pornit si eu am inceput sa plang vazand ca tot ceea ce imi amintea de mama , absolut tot e lasat in urma , la fel si mama.
Acesta e ultimul lucru pe care mi-l amintesc , ultima amintire cu mama mea.Am incercat de multe ori sa ma intorc in Transilvania , dar nu ma lasa promisiunea.Ultima orinta a mamei mele , nu puteam sa nu o ascult.M-am mutat in Bucuresti cu tata.
