Cred ca prefer sa imi petrec sarbatorile de unul singur. Mi se pare mult mai convenabil sa mananac doar eu cu Pupa din frigider. Cristinne e o fomista. Se trezeste si mananca apoi face curat si mananca din nou. Mai sta putin si se duce din nou la frigider. Nici macar nu se ingrasa, parca e sparta. Luka face o mizerie infernala si cand iese de la baie ai impresia ca a intrat Pupa de doua ori acolo si nu trage apa!
Chiar in ultima zi din an s-au gasit sa fie de negasit! Nu erau niciunul acasa cand m-am trezit. M-am gandit ca poate s-au intors acasa pentru ca nah, familie si ei, nu? Cum sa ai familie si sa iti petrece ultima zi din an in alta parte. Ceea ce ma cam enerva era ca l-au lasat pe Pupa aici, ceea ce inseamna ca aveau sa se intoarca.
Am oftat si am facut un dus rapid in dimineata apoi m-am uitat la ceas, am pornit televizorul pe un canal de muzica si am sunat-o pe doamna McDaffen.
-Buna dimineata...
-Ce dracu' vrei taranule?!
-Eh...vreau sa va rog sa imi spune-ti si mie o reteta de sarmale.
-Sfinte sarmale si cruci de otel verde! Tu?! Sa faci sarmale? Esti nebun? Ai citit vreodata o biblie? Unde scrie ca au voie barbatii sa faca sarmale?
-Ati baut ceva?
-Doar doza de dimineata.
-Inteleg...la revedere atunci...
Am inchis telefonul apoi m-am uitat rapid pe o carte de bucate. Parea simplu, cateva foi de varza murata, carne, condimente... Nu aveam eu chiar tot ce scria acolo, dar puteam sa le inlocuiesc cu altceva, nu?
Din cauza fomistei nu mai am in frigider decat un calup de salam, maioneza, oua, gem de prune si mustar.
Le-am scos pe toate si le-am asezat pe masa.
-Ok, in loc de carne am sa pun salamul, si ca incrediente pun cate ceva din fiecare si deasupra o sa pun gem de prune. Perfect! O sa iasa diferit, dar cu bun gust!
Cum nu aveam varza murata a trebuit sa ma duc la doamna McDaffen impreuna cu Pupa. Spre surprinderea mea, aceasta m-a invitat inauntru si zambea. Isi prinsese tot parul cret si alb intr-o coada ridicata in sus si o prindea chiar bine.
Am urmat-o pe holul mare pana ce am intrat in bucataria mare cat dormitorul meu. Pupa s-a oprit in fata pisicii negre care statea pe una din canapelele din sufragerie. Nu am observat cand a ramas in urma asa ca am continuat sa merg. Doamna McDaffen a deschis frigiderul si a scos de acolo o oala.
-Esti sigur ca stii sa faci sarmale?
-Pai...nu am ce imi trebuie ,dar am gasit cateva incrediente bune inlocuitoare. De varza asta chiar am nevoie!
Mi-a dat oala, apoi s-a auzit un miorlait atat de tare de ziceai ca cineva a calcat pe stomacul unei pisici ce avea in gura un microfon.
-Pulşca mea!!!!striga doamna McDaffen indreptandu-se spre living.
Am lasat oala pe masa imediat ce mi-am amintit de Pupa. Nu-mi vine sa cred! A mancat pisica, a mancat-o pe Pulşca!
Cand am ajuns in living Pupa tara biata pisica de coada in jurul canapelei in timp ce doamna McDaffen a luat o arma din dulap.
-Stati, doamna McDaffen, nu puteti sa faceti asta! Pupa e aparat de NATO!
-Da-l dracu' de stoarfa dracu'!
Dupa cum arata, stiam ca baba o sa traga in Pupa. La naiba'! Asta patesti daca vrei sarmale!
In cel din urma am smuls arma din mana nebunei si am incercat sa o pun undeva deasupra dulapului, unde ea sa nu ajunga.
-Ha! Crezi ca ma opresti asa?!
Doamna McDaffen a deschis inca un dulap plin de tot felul de arme, apoi a inceput sa rad isteric.
Pupa s-a uitat la mine cu o moaca de "ajuta-ma fraere" si apoi a inceput sa alerge dupa pisica prin casa. La cum arata situatia, ma speria si pe mine! De ce oare am venit aici?!
-Va rog, doamna McDaffen! Nu e bine, o sa vina politia...
-Sa vina! Vreau sa vinaaaa! Ii stiu pe toti!
Stai asa. De ce incerc eu sa salvez potaia asta buna de nimic?! De cand voiam sa scap de aschia asta!
-Fa ce vrei. Vezi cum faci sa tragi direct in cap, altfel nu moare!
Mi-am luat oala cu sarmale si am iesit indreptandu-ma spre casa mea unde Luka era asezat pe canapea si manca din gemul de prune.
-Ce faci?!
-Unde ai fost? Ce ai acolo?
-Varza.
-Ce faci cu ea.
-Unde e sora-ta?
-Ramane acasa...unde e Pupa?
-Nu mai e.
-Cum adica nu mai e?! Esti nebun?!
Exact atunci s-a auzit o impuscatura puternica.
-Cred ca asta a fost Pupa...
In clipa aia Luka m-a apucat de guler, s-a uitat la mine cu privirea lui rece ca mai acum cateva zile apoi m-a trantit cu spatele de coltul mesei, lovindu-ma fara sa-mi dau seama undeva in partea coastelor. Nu mai stiu clar, dar ma durea ingrozitor.
-La dracu', doare!
-Daca s-a intamplat ceva cu Pupa...
A spus asta apoi a iesit din casa rapid. Parea foarte serios. Nu inteleg de ce ei toti au atata dragoste pentru Pupa. Si de ce m-a impins atat de tare. Prostul! Poate ca eram nebun, dar chiar imi placea privirea lui rece, era total diferita fata de prostul care e de obicei.
M-am ridicat, am pus oala cu varza pe masa si m-am dus dupa el. Am intrat direct in casa doamnei McDaffen. Cand vad ca Luka sta la masa si manca sarmale in timp ce Pupa era hranit la marginea mesei, mi-a picat fata.
-Ce...
-Oh, draga, te-ai intors? Uite, am facut o gaura in tavan. Luka a venit si mi-a spus ca Pupa e mort de foame din cauza ta si de asta...vrei sa mananci?
-Eh...daca ati facut sarmale...
M-am asezat la masa incercand sa ocolesc privirea lui Luka.
-Esti bine? Te-am lovit...mai devreme...
-Sunt bine, nu e vina ta...m-am impiedicat.
-Scuze. Apropo, te-ai mai gandit?
-La ce?
-Stii tu....nu o sa-mi spui nici acum ca ma iubesti.
-Mi-e foame.
-Haidee, spune-mi mcar odata.
-Cred ca o sa fie frumos in seara asta...
-La dracu'! Vrei sa te mai violez odata ca sa-mi spui ca iti place?!
Doamna McDaffen s-a oprit in fata mesei privindu-ne.
-Baieti...va plac sarmalele foarte mult, nu?
-Nu-mi vine sa cred! Uite si tu ce fata are doamna McDaffen! Ce tot spui acolo? Nu e ceea ce credeti...
-Ba da. E super la pat! striga Luka punandu-mi in farfurie o sarma.
-Stiu! raspunde doamna McDaffen.
Ce? Cum? De ce nu am parte de o zi normala? Cu oameni normali si cu un caine normal?
-Hei, Pupa! Tu cand o sa ma placi, huh?
Cainele doar a marait la mine apoi s-a asezat sub masa in timp ce Luka o tinea in glume cu doamna McDaffen.
CITEȘTI
Heart to Heart
General FictionAs fi zis ca e mai frumos cand ploua decat atunci cand ninge. Ce prost sunt, atunci cand ploua ma ud...cand ninge fac rost de inca o inima. Nu glumesc, voi sunteti prea naivi sa va dati seama despre ce vorbesc. Ati auzit vreodata de expresia "inima...