OUR MAZE

Chapter Four

CHAPTER FOUR
—beholder

≡

Probabil că oboseala nu mai era cauza densei ceți care încet îi perturba mințile lui Jeongguk. În colțul ochilor, lumina din ei a început să se întunece pe când tâmplele au început să îi pocnească sub pielea palida, neatinsă de o mica imperfecțiune. Nu era momentul să își piardă cumpătul, mai ales să își lase mintea să alunece pe gheața subțiere pe care acum stătea, să cadă în apa rece care îi amenința decăderea. Maze nu era acasă, dar ce știa Jeongguk cu siguranță era faptul ca Yoongi i-a spus foarte clar că o adusese pe Maze acasă. Ei bine, nu știa dacă trebuia să dea vina pe al sau cel mai bun prieten sau pe slujba sa care începea să îi fure din orele libere pe care le merita foarte mult. Era amețit de situație, iar gândurile de față doar încercau să își bata joc de el, cel mai probabil.

Și totuși nu ar fi meritat să ajungă la capătul tunelului doar din cauza raționamentului care, oricum, nu părea să mai fie atât de rațional. Jeongguk s-a așezat într-un bun sfârșit, luând o înghițitura mare de încredere și răbdare înainte de a se panica în adevăratul sens al cuvântului. Oricât de mult ar fi vrut să creadă ca Maze era destul de matură să nu facă o acțiune regretabilă, pe atât de mult știa că în același timp era doar un copil al cărui natură era de a avea spiritul acela nesăbuit cu care, din păcate, oricine era înzestrat indiferent de vârstă, aparent. În primul rand, brunetul nu știa neapărat dacă merita să se îngrijoreze; Maze putea să fie la Yoongi totuși, acesta probabil ar fi ales să nu o abandoneze pe aceasta singura în apartamentul gol și mort de sunet până în momentul în care el ar fi ajuns de acasă, dar în același timp, prietenul său nu i-a înștiințat faptul că Maze într-adevăr era cu el. Yoongi poate că se aștepta la gândul ca Jeongguk avea destulă încredere să-și lase copilul cu el, ceea ce până la urmă era adevărat.

Însă exista acel dar care îl irita, într-un mod sau altul.

În momentul său de panica care încă își prelingea efectul asupra vieții sale deja prea încărcată pentru astfel de momente, abia a realizat auditiv muzica ușor spre mult prea enervantă de dincolo de două uși, aparținând gusturilor uimitoare pe care noul său minunat vecin le avea înzestrate în vene. Putea efectiv sa simtă cum vibrațiile îi atingeau sângele rece de reptilă, circulând prin vene, tip abordat din momentul în care și-a dat seama că nu era nici urma de Maze. Super, putea să spună, pe un glas superficial de sarcastic și venin la fel de amar ca și sângele în sine. Ultimul lucru de care avea nevoie era muzica „de hyster“ —prea-numită de el— să se audă adânc în timpan în timp ce tâmplele ii zvâcneau în pura frustrare și extaz, la figurat vorbind. Încă se întreba cum de vecinii blocului nu au raportat deranjul provocat de tânărul venit în acest complex foarte minunat de apartamente. Iar dacă nu o făceau ei, urma să o facă el, dar nu înainte de a schimba câteva cuvinte de dragul de a-și arunca câteva frustrări doar de dragul de a o face, cu toate că nu era cel mai adecvat lucru pe care îl putea face în acel moment în care nu avea habar unde copilul său putea fii.

Așa dar, pregătit fiind de aroganța tânărului cu care urma sa fie întâmpinat, Jeongguk a ieșit din propriul său apartament pentru a ciocni nu-prea-respectabil la ușa vecinului său. Oricât de rebel ar fi vrut sa arate la moment, fața probabil l-ar fi trădat și i-ar fi arătat lui Taehyung expresia unui om efectiv penal care nu avea altceva mai bun decât să se i-a în gura cu el. Și nu prea ii pasa, asa ca a bătut în ușa de lemn dur cât de tare a putut ca și acesta la rândul lui sa-l audă dincolo de muzica exagerat de gălăgioasa. Jeongguk a estimat ca i-a luat un minut sau chiar doua lui Taehyung sa oprească muzica înainte sa audă pași frenetic apropiindu-se de ușa pentru a-i deschide celui care i-a deranjat vibe-ul care la rândul lui îi deranja pe alții. În momentul în care ușa s-a deschis, acesta a pășit de după ea cu un zâmbet pe față pana sa dea ochii cu Jeongguk care nu arata în stare sa schițeze ceva în afara de un mârâit pe care, cumva, îl putea auzi din expresie.