Fratele meu e Zeus?!

Inceputul

10 iulie, anul 2007
Rupere de nori era puțin spus... O nouă zi din vara lui 2007, o nouă furtună. Picături de apă loveau cu putere asfaltul inundat și vântul batea cu putere formând vârtejuri de nori și rugăciuni. Toată lumea alerga să se ascundă înainte să fie luat pe sus și aruncat într-o moarte sigură.

Spitalele erau ca deobicei supra aglomerate, printre raniti, supraviețuitori, orfani și personalul medical mai multe femei încercau să își aducă plozii la viața în siguranță.

Țipetele acaparau etajul. Singura camera sterilă ramasa era cea a nou-nascutilor. În paturi lipite între ele zeci de plozii plângeau speriati de tunete. Toți înafara de unul...

Printre toată agitația un vultur alb ca laptele a trecut complet neobservată. Aceasta a intrat fără probleme în camera sterilă și a zburat lin peste bebelusi aodrmiti de oboseală de la prea mult plâns. A luat ușor ultimul bebeluș de pe rând și la ridicat în aer, iar până a putut interveni oricine, a ieșit cu el pe geam și a dispărut.

Chiar dacă afara furtună acaparase cerul nici o picătură nu a atins față fina a bebelusului. Cerul se lumina în direcția în care vulturul zbura.

Chiar dacă vântul nu îi atingea, zborul vulturului era plin de probleme din cauza ca plodul era gras rău. După ceva timp a început să se simtă trasă în jos de greutatea acestuia și a trebuit să renunțe și să îi dea drumul.

Sute de metri deasupra unui lac a fost lăsat să pice bebelusul. Din fericire nu a fost rănit la impact.

Pentru prima oară în ziua aceia bebelusul a început să plângă în timp ce se îneca în apa tulbure, dar, dintr-o dată, o mână puternică la ridicat din apă și a început să îl bată pe spate în încercarea de al îl salva.

Din fericire a reușit! Salvatorii acestuia erau un cuplu casatorit care își doreau de mult un prunc asa ca cand l-au văzut l-au și adoptat.

Asa a ajuns mica Luisa în viața lor. O poveste aprope scoasă din povesti. Nu după mult timp părinți i-au oferit un frate mai mic pe care ea la găsit tot timpul puțin ciudat dar a avut mereu grija de el.

A dus o copilărie lipsită de griji cu părinți ei fiind destul de bogați cât să îi poată cumpăra orice își dorește. Aceasta a dezvoltat o obsesie pentru legendele Olimpului chiar dacă părinți încercau să o țină cât mai departe ele.

Dar tot basmul ăsta avea să se schimbă într-o singură zi. În timp ce Luisa își caută cu disperare cărțile despre Achilles și Patrocle pentru ca nu își luase doza de gay pe ziua aia a dat peste niște acte suspecte. Când a citit continutul a început să tremure. Era un certificat de adopție! Nu îi venea să creadă! Dar scria clar, Luisa a fost adoptată!

A simțit cum toată viața I să dărâmat cu o singură propoziție. A început să citească mai departe încercând să găsească mai multe răspunsuri. Într-un final a dat de un mic paragraf în care scria două nume care păreau a fii numele părinții lor ei naturali.

Era nervoasă și plină de curiozitate asa ca și-a luat banii, cheile, telefonul și cristalele de protecție și a plecat spre poliție ca să întrebe despre ei.

Ajunsă acolo a dat de un agent cocalar care nu a băgat-o în seama la început dar după ce i-a cumparat niște țigări i-a zis tot ce aveau în sistem despre părinții ei. Aceștia erau aparent internătii la Spitalul 9 pentru oameni cu boli mentale de 13 ani, adică exact de când s-a născut Luisa.

A ajuns acolo un un Uber super de treabă și a început să întrebe din nou despre ei. Într-un final a dat de un angajat care îi știa. Din păcate acesta i-a zis ca nui poate vedea pentru ca aceștia erau într-o stare inumană în care nu mai pot comunica. Luisa a devenit foarte tristă și când a vazut-o angajatul s-a oferit sa ii arate dosarele cu ce au afirmat înainte sa intre în starea aceia.

A dus-o într-o cameră aglomerată și i-a pus în față o singură foaie:

-O foaie!? Asta e tot!? Sunt de 13 ani aici și tot ce au afirmat intra într-o singură foaie?! Spuse Luisa plină de nervi și negare.

-Au ajuns aici într-o stare deja foarte proastă, imi cer scuze asta e tot ce pot face...

-Offf, multumesc oricum...

A deschis foaia și a simțit cum îi îngheață sângele în vene. Era o singură propoziție pe foaie...

ZEUS NE-A LUAT FIICA, SE DA DREPT FAMILIA EI TREBUIE SĂ NE LASATI SĂ O SALVAM!!!

Dintr-o dată totul avea sens... Dorința părinților de a o tine cât mai departe de legendele Olimpului, plăcerea fratelui ei de a sta în ploaia când tună și fulgeră, faptul că niciodată nu începea furtuna atunci când era cu ei, toate nopțiile când îi auzea cum se urcă pe acoperiș dar nu și când coboara. În toți ani astia Zeus i-a controlat fiecare alegere și a despărțit-o de părinții ei fără ca ea să știe! Dar de ce?!?

Numele meu este Luisa și asta este povestea mea.