Capitolul 8

703 39 1
                                    

Amelia

— Este destul de târziu. Cred că ar trebui să plecăm. Nu-i așa, tată?
— Ai dreptate.
— Felicity, cheamă-le un taxi.
— Victor, ai înnebunit, fiule? Cum să le chemi un taxi? N-ai idee câți nemernici sunt la ora asta.
— Și tu știi, ha? Faci pe taximestristul în fiecare seară.
— Amelia, Richard, insist să rămâneți peste noapte aici. Mâine este weekend și nu aveți de lucru, deci nu ar trebui să vă îngrijorați că întârziați la muncă sau ceva de genu. Victor are atâtea camere libere. Felicity, pregătește două camere pentru oaspeții noștri.
— Nu vrem să deranjăm.
— Nu-i niciun deranj, dragul meu prieten, Richard. Am stabilit. Rămâneți în seara asta aici.

      Soneria de la intrare răsună în toată casa. Victor s-a dus să deschidă.

      La brațul lui se afla Ingrid. Ea era cireașa de pe tort. Am văzut-o doar o dată și nu mi-a plăcut.

— Victor, nu mi-ai zis că ai musafiri.
— Poate pentru că nu am vorbit.
— Bună seara, domnule Alfred! Ce mă bucur să vă văd. Voi cine sunteți și ce faceți la iubitul meu?
— Ingrid, am mai discutat despre asta. În plus, nu poți spune asemenea lucruri de față cu viitoarea mea soție. Amelia, scumpo, vino lângă mine.
— Soție? Amelia? Tu ești pramatia aia de fată din lift, nu?

      Victor mă trage de talie spre el și își pune mâna două degete pe bărbia mea, apoi mă sărută. Toată lumea rămâne șocată.

— Ahh! Nu pot să cred asta. Îmi vine rău. Am plecat.
— Aveți atâta chimie și ne-am dat seama doar din acest sărut. Ar fi păcat să nu vă întâlniți.
— Camerele oaspeților sunt pregătite.

      Am urmat-o pe Felicity spre camera mea. Nu pot să cred că am făcut asta. Pentru a doua oară. Simt cum tot corpul îmi ia foc.

— Aceasta este camera dumneavostră. Mai doriți și altceva?
— Nu, mulțumesc.

        Am intrat în cameră și totul era învăluit într-un alb imaculat. Un pat imens era centart în mijlocul camerei. De-o parte și de alta se aflau două noptiere. Într-un colț al camerei se aflau o canapea din piele și o măsuță de cafea de sticlă. Plasma era plasată în fața patului. Pe peretele din stânga era un dressing cu oglinzi și lumini.

      Mă duc în dressing și observ că nimic nu era pe mărimea sau genul meu. Se pare că în seara asta o să dorm în lenjerie.

       Încep să mă dezbrac când aud ușa. Am luat repede cearșaful și m-am înfășurat cu el. Când mă întorc îl observ pe Victor.

— Tu nu ști să bați?
— Am venit să-ți aduc niște pijamale. Nu mă gândeam că o să te găsesc dezbracată dar nu mă supăr. Poți să continui.
— Ieși afară până nu țip, perversule.
— Se pare că nu știi de glumă. O să las pijamalele pe pat.

       Ipocritul! Înțeleg că asta este casa lui, dar ce drept are să intre în camera mea fără să bată.

       Nici pijamale potrivite nu mi-a adus. Așa zisele pijamale erau formate dintr-un tricou negru și o pereche de boxeri.

       Decât să dorm în lenjerie și să mă trezesc cu un Victor pervers în miezul nopții, sunt recunoscătoare pentru aceste haine. Imediat, după ce termin de îmbrăcat, le simt parfumul. Era un parfum bărbătesc, masculin, probabil un afrodisiac pentru multe fete.

        Câteva minute mai târziu simțeam nevoia de a merge la baie. Camera mea nu beneficia de o baie, așa că am mers să caut. Ditamai casa și nicio baie. Majoritatea camerelor de pe etajul meu erau închise. Doar una aflată în capătul holului era deschisă.

        Intru timidă și mă rog să nu fie nimeni. Suflu ușurată când observ că nu era absolut nimeni. Această camera era diferită de a mea. Era toată neagră. Cine ar sta într-o asemenea cameră.

        O ușă din lemn se afla în locul în care eu am în cameră canapeaua. Bănuiesc că aia este baia.

       Intru fără să mă mai gândesc că s-ar putea să mai existe cineva acolo și rămân uimită.

       În fața mea se afla un Victor proaspăt ieșit din duș, care avea un prosop îmfășurat în jurul taliei.

— Domnișoara Etică, îmi face mie morală că nu bat la ușă, dar această regulă nu i se aplică și ei. Pot să știu ce cauți aici? Viitoarei mele soții i s-a făcut dor de mine?
— Termină cu chestia asta. Încă sunt nervoasă pentru scena pe care ai făcut-o când a venit Ingrid. Nu este frumos să te folosește de oameni.
— Să nu-mi spui că regreți că te-am sărutat fiindcă nu te cred, păpușă.
— Nici n-o să port această conversație cu tine, domnul Aventură De-o Noapte.

      Ies din baie și mă îndrept spre ieșire când simt o mână că mă trage. Îmi pierd echilibru și cad pe pat, iar Victor era deasupra.

— Eu voiam să termin seara cu un sărut, dar văd că tu ești dornică de altceva.
— Mi-ar plăcea să termini cu aceste aberații și să te dai de pe mine.
— Nu-ți plac bărbații care te domină? A, stai. Tatăl tău a zis că nu ai avut nicio relație. Nu-o problemă. Te învăț eu cum stă treaba.

      Acesta se apropie din ce în ce mai mult. Îi simt respirația pe gâtul mele. Nările mele îi simt gelul de duș puternic. Corpul meu se simte electrizat de toate aceste senzații.

— Știu că și tu vrei. Nu te opune dorinței.
— Nu știu despre ce vorbești.
— Gura ta spune ceva, dar corpul și respirația greoaie îmi transmit alte semnale.

     Cum aș putea să-i fac față? Nu puteam. Avea dreptate. Chiar îl voiam.

Lângă tine 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum