ʏᴏᴜ ʙᴇʟᴏɴɢ ᴡɪᴛʜ ᴍᴇ | ᴍɪɴꜱᴜɴɢ

[3.1] You're disgusting

Tea or whatever

M-ați urî dacă v-aș spune că am fost drăguț cu Minho astăzi doar ca să îl manipulez?
17:29✔

Ești dezgustător
Jeongin 17:29

DAR
Mă simt cam rău pentru tot ce s-a întâmplat. Știi, pentru că i-am insultat cel mai bun prieten, pentru că mi-am invitat prietenii fără să îi spun, pentru că i-am enervat tatăl și tot așa.
Inițial i-am adus pisica doar ca să îl am sub control, dar a fost atât de fericit...
Și extrem de amabil.
Și mă simt murdar pentru ce am făcut. Mai am un sentiment pe care îl simt față de el, dar asta e o altă discuție.
17:32✔

Pe scurt ești un manipulator,
Jeongin 17:32

Un nemernic care îl chinuie,
Hyunjin 17:32

Dar ai început să îți deschizi ochii?
Jeongin 17:33

Vreau să spun, am văzut de ceva timp că nu e o persoană rea, dar încă mă enerva ugh
17:33✔

Sper să te urăști toată viața.
Hyunjin 17:34

Poate poți să repari ce ai făcut până acum. Minho nu pare o persoană rea, s-ar putea să te ierte...
Jeongin 17:34

Seungmin

Hyuufng
Poți să mă iei?
Am băuf cam mult ca să conduv
[Location sent]
21:23

Sigur.
Hyung vine~
Doar așteaptă-mă undeva unde pot să te văd!!
21:24✔

Okk
21:24

Minho a condus cât de repede era permis, pentru a ajunge curând la destinația trimisă de Seungmin. Cel tânăr a luat parte la una dintre petrecerile săptămânale ale lui Hyunjin.

Și-a parcat mașina printre alte multe mașini, aruncând o privire mai atentă la împrejurimi. Câțiva oameni erau afară, dar cel mai probabil mult mai mulți erau înăuntru; pentru moment, nici urmă de Seungmin.

A intrat, fără ca cineva să îl observe în particular. Deja încercase să îi scrie și să îl întrebe unde se afla mai exact, dar nu a primit niciun răspuns. Minho a oftat adânc, trecând printre și mai mulți adolescenți beți. În cele din urmă a sfârșit în bucătărie, ultimul loc în care nu a căutat.

Din păcate, nu exista vreo urmă de-a lui nici acolo. Cel puțin bucătăria era goală, ferită de ochii celor prezenți.

Și-a lăsat coatele să se odihnească pe masa înaltă de lângă el, gândindu-se unde altundeva ar putea să caute. Abia când a auzit ușa deschizându-se, s-a întors să dea ochii cu o figură familiară.

"Ce faci aici?" Spune Jisung, în timp ce Minho încerca să se abțină să nu râdă. Era greu să îl ia în serios, mai ales când era beat — și încerca să facă și pe durul, pe deasupra. "Oh, stai! Ești iubitul meu, evident că ești aici. Okay, mergem să te prezentăm."

"Oricât de drăguț ești acum, nu am timp de asta."

Jisung s-a împiedicat în drumul său spre Minho, picioarele lui încă afectate de alcool. Norocul lui că a fost ajutat să rămână întreg.

"Arăți așa bine în noaptea asta..." Murmură Jisung, privindu-l în ochi.

"Arăt bine în fiecare noapte. Cum am spus, nu am timp. Trebuie să îl găsesc pe Seungmin."

Jisung s-a bosumflat brusc, prinzându-i obrajii în mâinile lui exagerat de calde. Acțiunea l-a făcut pe Minho să rămână nemișcat. Alcoolul făcea ca unii oameni să fie excesiv de afectuoși și lipicioși; aparent, avea acest efect pe Jisung.

"Poate să aștepte."

"Ce—"

Ce s-a întâmplat apoi, probabil că avea să îl lase confuz pe Minho pentru următoarele câteva ore.
Jisung s-a ridicat pe vârfurile picioarelor, oferindu-i un sărut scurt.

Același lucru s-a întâmplat din nou, după câteva secunde. Singura diferență a fost că Minho l-a sărutat înapoi. Jisung a luat asta ca pe un semn că poate să continuie. Atâția oameni în acea casă, și oricine putea să intre oricând; dar pentru un anumit motiv, niciunuia dintre ei nu îi păsa.

Într-o fracțiune de secundă, Minho l-a împins, realizând că totul este doar rezultatul alcoolului. El era treaz și avea să își amintească, iar Jisung probabil nu.

Jisung l-a privit, o urmă de dezamăgire evidentă în ochii lui. Nu a avut timp să facă sau să spună ceva, celălalt deja trecând pe lângă el.

După cele întâmplate, a reușit să îl găsească pe Seungmin nu departe de mașina lui.
Tot ce i-a mai rămas de făcut era să se roage ca Jisung să nu își aducă aminte că l-a sărutat de parcă ar fi fost îndrăgostit.

》》》》