Glasurile Păcatelor

(introducere)

De multe ori încep o poveste și nu o termin, dar acum chiar îmi doresc ca pe aceasta să o duc la final. Mai greu cu update-urile dar promit că săptămânal vin și ele. 

Oamenii cad de multe ori pradă dorinței și pasiunii, care îi îndeamnă spre păcate. Ele au existat de când omul pe pământ - sau cine știe, și dinozaurii aveau păcatele lor - și nu au încetat să existe nici după ce lumea a suferit ororile Războiului de Apus.

Războiul de Apus a pus capăt tehnologiei avansate, civilizațiilor care trăiau în cea mai mare măsură în pace, a distrus kilometrii întregi de pământuri cu tot ce aveau ele, blocuri, case, natură, chiar și oameni.

Cei care au supraviețuit s-au strâns în diferite grupuri, triburi, cete, sate, orașe, încercând să își câștige existența după ce le-a fost luat totul de alți oameni inconștienți și ignoranți.

Cu toate acestea, există un grup care nu acceptă că tot ce a fost înainte a dispărut pur și simplu, și că undeva trebuie să mai existe o rămășiță a trecutului.

Rania nu este în totalitate convinsă de ipoteza pe care grupul ei o face, dar nu poate pur și simplu să își părăsească grupul, nu?