𝓐𝓻𝓸𝓶ă 𝓭𝓮 𝓬𝓲𝓸𝓬𝓸𝓵𝓪𝓽ă 𝓭𝓮 𝓶𝓮𝓷𝓽ă

⧰ 𝕮𝖆𝖕𝖎𝖙𝖔𝖑𝖚𝖑 1 - 𝕴𝖓𝖈𝖊𝖕𝖚𝖙𝖚𝖑 ⧰

Theodora POV:

Nimic nu e mai frumos decât să te trezești într-o zi de vară ploioasă și liniștită la conacul Mikealson într-un pat extrem de comfortabil (mă jur, e atat de pufos!!) ascultând ploaia cum se lovește de geam. M-am trezit cu o idee de a ieși afară și să-mi termin o schiță începută a unei părți din curtea conacului, logic, în timp ce aș discuta cu sora mea Hope. Ea era trează demult, fiind mult mai matinală decât mine. De obicei nu vrea să mă trezească, știind ce fel de scandal aș putea face daca sunt trezită prin surprindere.

Mă dau repede jos din pat și mă duc pentru un moment la geam numai să ascult puțin ploaia și să văd ce se mai petrece afară. De obicei răsună tot felul de piese clasice și muzică pe străzile minunatului New Orleans. Ba e vreo petrecere, ba înmormântarea cuiva. Da, la noi (mai ales la familiile de vrăjitoare) înmormântările se desfășoară cu o paradă pe străzi, ca să conducă mortul pe ultimul drum și să sărbătorească amintirile frumoase cu respectivul mort. E ceva obișnuit aici. Dintre nori se mai iveau câteva fulgere acompaniate de tunete. Era o priveliște frumoasă.

După câteva momente plec de la geam și ma duc la baia de lângă camera mea să-mi fac rutina obișnuită. După ce mă îmbrac în ceva comfortabil (ca de obicei, un hanorac larg negru) și mă aranjez cobor la bucătărie și dau de o masă plină de mâncare delicioasă și Hope care aducea câteva farfurii.

- Bună dimineațaaa! zic eu.

- Mai bine zis bună ziua, somnoroaso. zice ea râzând.

Mă apropii de masă și iau un pahar de sânge care era pe masă și beau din el. Grupa 0 pozitiv, exact cum ne place mie și lui Hope. Ce pot să zic? Avem gusturi în sânge luate de la tatăl nostru. :)

- Ți-am pregătit "micul de jun" că am auzit cum îți chiorțăiau mațele în timp ce dormeai din camera cealaltă.

- Mersi. Logic că mi-era foame. zic eu amuzată și mă așez repede la masă.

Pe masă erau diferite mâncăruri, printre care niște preferate de ale mele, clătite. Mi-era și poftă de niște clătite bune cu ciocolată și căpșuni! Hope mă știe cu ce pofte am.

- Ramya și Diana unde sunt? întreb eu fix când Hope mesteca.

- Au plecat la shopping ca de obicei. răspunde ea cu gura plină.

- Aha, ok. zic eu pe un ton mai dezinteresat.

După câteva momente de liniște totală Hope întreabă:

- Deci, azi ce ai de gând să faci? La care eu răspund:

- Mă gândeam să stau puțin în curte și să-mi termin o schiță, e o atmosferă prea liniștită azi și am zis să profit de ea și să mă relaxez. Tu?

- Cred că mai târziu ies și eu cu Ramya și Diana când se oprește ploaia.

- Ok. zic eu și mă duc în camera mea folosind viteza de tribrid să mă duc să-mi iau caietul de schițe și trusa de creioane. Când ajung în curte o găsesc pe Hope care stătea pe un scaun sorbind dintr-o cafea și stătând pe telefon. Mă așez lângă ea și-mi deschid caietul de schițe să mă apuc de desenat. Deja începusem schița curții, în mod special a grădinii frumoase care era acolo, cu fântâna care de obicei strălucea în soare, stropii de apă care păreau a fi cristale și desigur boltele de trandafiri. Bătea o briză răcoroasă în timp ce ploaia cădea ușor, sunetul picăturilor de apă fiind muzică pentru urechile mele. La un moment dat mă apuc să îi povestesc lui Hope despre ceva bârfă auzită de pe undeva. Am și râs puțin amândouă. Ne place să bârfim o sumedenie de lucruri. După o vreme mă gândesc să-mi aduc boxa ca să stăm și noi și să ascultăm ceva muzică relaxantă – sau, ceva ce-i place lui Hope.