Nu imi venea sa cred ca eu chiar voi pleca . Ma simteam asa trista . Ajunsesem sa lucrez de la varsta de 17 ani ,pe cand alti mergeau la scoala si in weekend se distrau prin cafenele sau cluburii .
Vroiam doar sa dorm si sa fie doar un vis ciudat care se va termina pana la urma . Ma gandeam de multe ori la mama care era singura cu acel monstru... Plecasem crezand ca va fi mai bine dar mereu va fi un hop care iti va trebui mult curaj sa treci peste el ...Ajunsesem in tara lalelelor, prima mea tara vizitata ... Oamenii mi se pareau atat de ciudati, la munca nimeni nu era dispus sa ma ajute cand vedea ca este prea greu , ma simteam asa discriminata . Munceam,munceam foarte mult ,erau saptamani in care lucram sapte zile din sapte. Erau primi mei banuti, in safarsit aveam banuti mei! Ii trimiteam mamei banuti de fiecare data cand avea nevoie .Trecuse mult timp pana ma obisnuisem , tot ce aveam nevoie era de tim .Si acum imi aduc aminte vorbele mamei "Cand esti copil nu realizezi ce responsabilitati ai cand vei creste mare . "Si chiar avuse dreptate! Mi-as fi dorit sa mai fiu copil , sa ma joc toata ziua, sa alerg, sa rad si sa plang din nimic 🙃...Oh ! Dulce copilarie astazi unde esti ? Timpul o ia la goana fara sa iti dai seama . Sunt fetita care nu a avut copilarie, sunt fetita care nu a putut alege nimic . Daca ti-as spunea ca povestea asta e asa reala probabil nu mai crede . Daca luna ar putea vorbi cate nopti am putut sta uitandu-ma la ea si interbando cu ce am gresit de am momentele astea in viata mea ai ramane uimit.
Am intalnit oameni care stiuau doar sa judece. Mereu ma intrebam de ce ? De ce oamneii sunt atat de rai ? Dar problema mea era ca nu imi gaseam raspunsul la intrebare si nici acum nu o gasesc!
❤️
Dar salvarea mea era el , acel el care a venit chiar stunci cand trebuia .Stia mereu sa ma faca sa zambesc in momentele grele . Am terecut inpreuna peste tot ,el a fost mereu acolo sa ma ridice cand cadeam si pentru asta ii datorez multe !❤️ Singurul om care imi facea viata mai frumoasa!❤️
