NaruHina Love story (Fan fiction)

Capitolul 1

Şi o iau iară de la început...de unde mai anume?Ei bine să începem cu începutul.Numele meu este Hinata Hyūga şi sunt o fată obişnuită cu o personalitate puțin iritantă.Am puțini prieteni.Spre deosebire de ceilalți adoleşcenți de vârsta mea, eu nu am voie să ies cu aşa-zişii mei prieteni în oraş deci stau toată ziua cu sora mea mai mică, fac curat, ma joc pe leptop sau pe telefon şi cam atât...

Astăzi mă mut la o clasă nouă, fiind mutată din greşeală in B când trebuia defapt să fiu în D.

Nu m-am integrat deloc în B, mereu mă certam cu ceilalți şi mie puțin frică să nu se repete acelaşi lucru şi în D...

Şi uite-mă astăzi aici.Într-o bancă nouă, înconjurată de colegi noi care probabil nici nu ştiau că exist.

Proful -Gata, clasă, linişte!Începem or...cine eşti tu?

Toți colegii sau uitat la mine ca la al 7 lea fel.

Eu -Am..eto...eu sunt Hinata Hyūga, vin din B...spun plictisită

Proful -Hmm..bine, da, Doamna ta dirigintă mi-a spus de tine.
M-am aşezat liniştită la locul meu şi am început să scriu de la tablă.Era plictisitor, ținând cont că materia la clasa anterioară era puțin înaintată.
Îmi mut capul în stânga şi observ un tip blond, cu părul mare şi zburlit, care o tot înțepa cu pixul pe fata cu părul toz scurt din fața lui.
??? -Pssst, Sakura-chan!Sakura-chaan! (în şoaptă)
Proful -Uzumakiiii!!!!Iarăşi vorbeşti la ora mea?!
"iarăşi", deci presupun că este o problemă persistentă.Lăsând la o parte personalitatea, care parcă lasă de dorit, tipul arăta chiar bine.Avea ochii de un albastru rar întâlnit, era deajuns să-i priveşti odată şi te topeai în ei.
Uzumaki -Yo, ce sa-ntâmplat?Am ceva pe față?(şoaptă)
Imediat ce am văzut că blondul a observat că mă uitam destul de insistent la el, am întors privirea ruşinată, apoi am spus cu jumate de gură :
Eu -Nu...
De obicei nu eram chiar aşa, dar in momentul ăsta pur şi simplu nu-mi găseam cuvintele.
Nu ştiu de ce dar tipul îmi pare luat.Probabil de bunăciunea cu părul roz din fața lui...Era dr aşteptat

La finalul orelor mi-am luat bagajul şi am pornit spre casă fără să mai vorbesc cu altcineva.
Cum orele la liceul ăsta erau de după-amiază, iar orele sau terminat la 18:00 erau puțin întunecate împrejurimile.
O iau pe scurtătură ca să ajung mai rapid acasă.Proastă idee, da, aşa-i.Era foarte întuneric iar eu merg singură pe stradă.
??? -Uite ce avem noi aici.
Îmi întorc capul şi văd un grup de băieți uitându-se ispititor la mine.
Fără să le dau importanță merg mai departe, dar sunt oprită brusc de unul dintre ei.Mă ținea strâns de încheietură aceea ce m-a făcut să scâncesc puțin.
Eu -Dă-mi drumul!!!
??? -Fetița are tupeu, uuu, îmi place, spune cu un rânjet pervers pe față.
Eu -L...lasă-mă!!!
??? -Pentru binele tău te-aş sfătui să o leşi în pace.
O voce caldă fi fermă ce încerca să mă ajute se auzea din spatele meu.
"Cine?"
??? -Nu te uita, îmi spune acesta
Eu -C..ce?
Fără să vreau am închis ochii şi am simțit cum mâna rece şi caldă a acelui răufăcător era înlocuită de mâna caldă şi grijulie a salvatorului meu.
Când am deschis ochii am tresărit uimită, văzând toți tipii din gaşcă pe jos, inconştienți, sau aşa cred...
Fericită dar şi puțin speriată am întors capul să văd cine ma scăpat de acei berbedei.
Fața lui nu era prea bine luminată, dar forma feței şi părul le puteai descrie perfect.Chiar dacă nu am vorbit deloc cu el, îmi puteam da seama că acesta era....