NaruHina Love story (Fan fiction)

Capitolul 11

Sakura a stat toată ziua bosumflată, Sasuke extrem de fericit, iar Naruto nu m-a scăpat o clipă din ochi, deci practic e o triplă gigantică problemă..
1.Sakura arăta de parcă te-ar fi mâncat cu tot cu pene
2.Sasuke nu e niciodata fericit, iar
3.Privirile lui Naruto mă fac să intru în pământ de ruşine.
-Deci..unde mergem până la urmă?
-Haide într-un parc, ştiu eu unul unde poți sta pe iarbă fără să îți zică nimeni nimic.
-Um..ok, voi sunteți deacord?
-Perfect, exclamă Sasuke
-Fie ce-o fi, spune nepăsătoare Sakura
Ăştia şi-au schimbat personalitățile peste noapte sau ce??
Mi-am dat ochii peste cap şi am pornit spre parcul care ni l-a recomandat Naruto.De fiecare dată când îl pronunț sau mă gândesc la numele lui parcă toate necazurile mele îşi iau zborul una după alta..
-Am ajuns, în sfârşiit!
-E..frumos, îi spun eu uitându-mă în ochii lui
-Haide Sakura, spune Sasuke pronunțându-i apăsat numele, vino să stăm jos
-Nu mulțumesc, prefer să stau lângă Hinata!
Auci..asta a fost dur.Deja este cât se poate de vizibil faptul că Sasuke fierbe de nervi, deja a început să se înroşească..
*PV Sakura*
Naruto şi Hinata sau aşezat amândoi unul lângă altu, iar eu nu aveam de ales decât să mă aşez lângă lipitoarea nervoasă din fața mea.
-Dacă mă aşez lângă tine asta nu înseamnă că îmi face plăcere!
-Dacă mă abțin să nu te sărut asta nu înseamnă că nu vreau!
-C..ce?!
Am vrut să țip la el cât de idiot este, dar era prea târziu, pt că deja numai eram în poziția în care puteam să scot vrun sunet, el era deasupra mea, amândoi întinşi pe iarbă, eu încercând cu greu să îmi calmez bătăile inimii, ca el să nu cumva să creadă că m-a intimidat.
Brunetul ăsta îmi face din ce în ce mai multe probleme..nici nu ştiu ce mă voi face cu el.
-Um..noi mergem să ne plimbăm, oke Sakura-chan?Sas'ke?
-Nu!spun eu
-Da, duceți-vă, spune Sasuke făcându-le semn să plece.
Şi ghici pe cine au ascultat??Exact!Pe el.
-Ce vrei, Uchiha, dă-te de pe mine!Eşti greu!
-Dacă mă dau promiți să nu fugi nicăieri?
-Nu promit nimic!
-Atunci vei mai sta acolo mult şi bine.Nu ştiu de cum nu te-am văzut mai demult că eşti atât de înțepată!
-Poftim?Eu?Înțepată??Cine vorbeşte!!
-Mă tentezi, Haruno!spune el suav
Oof, idiotul ăsta, nu ştie cum mă face să mă simt..
-Lasă-mă, spun eu cu o voce răguşită aproape de a vărsa câteva lacrimi.
-De ce?
-Pentru că nu-mi place asta...
-Atunci asta îți place?spune şi îşi presează buzele peste ale mele.
Nici nu am avut timp să clipesc.Acum era deasupra mea sărutându-mă, eu neputând fugi nicăieri.Tsk!Uchiha, îmi vei plăti pentru asta!
*PV Hinata*
Nu pot sa cred ca ,chiar in momentul ăsta eu ma plimb cu Naruto, care este iubitul meu, iar el menține constant o distanță de 30 cm distanță de mine.
-Um..ştii, nu muşc!
Ridică privirea şi se uită uimit la mine.
-Am crezut că vrei să mențin distanța..
-Eh?De ce ai crede asta?!
-Păi aşa mi-a spus Sakura-chan...
-Eeh??
Nu pot să cred, acea micăă..!Defapt într-un fel nu vreau să facă vro prostie, dar nici să mențină distanțe de parcă abea am ieşit dintr-o toaletă publică.
-Glumea.
-Ce?
-Am spus că, glumea..Sakura-chan glumea!
-Eeeh??Deci eu m-am abținut degeaba?!
-Te-ai abținut..pentru mine?
Îl văd roşind uşor, aceea ce mă surprinde din partea lui.
-Hinata?
-Da?
-Pot?spune el deschizându-şi brațele într-o îmbrățişare.
-Sigur că poți, spun tachinându-l puțin
Acum eram atât de aproape unul de celălalt încât puteam să ne auzi bătăile inimii unul altuia.Inima îi bătea mai repede ca un cântăreț la tobe.
-Uhm...Naruto, cred că ar trebui să ne întoarcem..
-Ee, de cee?se zmiorcăie el ca un copil mic.
-Pentru că e târziu!Iar Sakura nu a vrut să o las singură..
-Sakura-chan va fi ok, îl cunosc pe Sas'ke de mult timp şi nu i-ar face rău niciodată Sakurei, crede-mă.
Dau afirmativ din cap, semn că am înțeles afirmația lui şi încerc să scap din îmbrățişare.
-Ce faci?
-Cum adică ce fac?Joc football, ție ce ți se pare că fac?spun eu ironică
-Tu şi veşnica ta ironie nu plecați nicăieri.
-Dă-mi drumul!
-De ce eşti aşa țâfnoasă dintr-o dată?!Ba eşti timida,ba tupeistă, nici eu nu te mai înțeleg!!
-Păi nu e vina mea, e numai vina ta!
-Ce am facut eu de te comporți aşa??
-Te iubesc!Asta ai făcut!
-Acum iar țipi la...stai, poftim???
Îmi las capul în jos şi mă înroşesc instantaneu.Cât de proastă sunt..Nu pot sa cred că i-am spus aşa ceva..tipic mie, scot numai prostii pe gură fără să gândesc..
-Hinata, tu tocmai ai spus că..?
-..ce?ce am spus?spun eu încercând să rămân calmă
-Şi eu..
-Huh?C..ce?Tu ce?
-Hinataa, uită-te în ochii mei!
-..
Fără să apuc să fac vro mişcare îmi prinde fața cu ambele mâini şi mă forțează să mă uit în ochii lui.
-D..Dă-mi drumul..
-Nu vreau.
-..
Doar câțiva centmetri ne împiedicau să ne atingem.Eram alarmant de aproape unul de celalalt.Îi puteam simți respirația care era din ce în ce mai înceată."Uşoara" noastră apropiere mă făcea să simt cu uşurință faptul că e încordat.
Instinctiv mi-am închis ochii şi apoi i-am simțit buzele moi peste ale mele într-un sărut lung.Încet, încet slăbeşte strâmsoarea, acum eu având libertatea să-mi încleştez brațele în jurul gâtului lui.După câteva minute bune în care m-a sărutat ca şi cum viața lui ar depinde de acest lucru mi-a dat drumul, lipsa aerului spunându-şi şi ea cuvantul.Acum respiram amândoi sacadat, parcă aproape înecați.
-Te iubesc, Uzumaki..