-Andrea:ce a pățit Felix?e cam nervos...
-Emma:o sa ii treacă😒
-Andrea:dacă spui tu...
-Andrea:e totul veri și tu porți bluza pe gat? 😐
-Emma:ăăăă...s...sunt răcită...-Andrea:ok??? Eu Meg în camera...
-Emma:eu o sa merg pana în curte la puțin aer...*ies afara...nici curtea nu era prea primitoare*
-Emma:sunt de doua săptămâni aici și încă cred ca visez...
*ma plimb prin curte încercând sa uit ce sa întâmplat*
*am explorat toată curtea... În spatele casei era un fel de cimitir*
*ma plimb printre morminte mergand pre ieșire dar cad într-o groapa adâncă*
-Emma:auu...ce naiba...?
-Emma:AJUTORRR!!!*sigurul cre ma auzise era Felix dar nu ma iase in seamă*
-Emma:off...cum o sa ies de aici?nici semnal la telefon nu am...nu rău de atât nu ar putea sa fie...
*fix atunci începuse sa ploaie*
-Emma:BAGAMI-AS...abia acum îmi dau seama ca vb prea mult😐
*Între timp în casa*
-Andrea:ploua destul de tare...Emma sa întors de afara?
-Denisa:nu știu...
-Andrea:Seungmin.. Tu poți sa te uiți prin toată casa cu puterea ta...Emma este în casa?*Seungmin își folosește puterea dar nu o vede pe Emma*
-seungmin:nici o urma de corp uman în acesc moment în casa...
-Andrea:off...oare sa rătăcit...?
-Minho:poate a furat-o bau bau🤡
-Felix:sau Baba Cloanța🤣
-Hyunjin:Baba Cloanța e în concediu la mare😐
-Felix:păcat...poate o fura🤡
-Andrea:BĂIEȚI!!!
-Felix:ce vrei fă!
-Andrea:fă sa ii spui lu' mă-ta!!
-Felix:mă-ta mea e si mă-ta ta🤡
-Hyunjin:Ce logica mai are și asta? 🤣
-Andrea:MA DUC S-O CAUT SINGURA!!!! *si dinspre într-un nor de fum*-Felix:era supărată?
-Hyunjin:nuuu.. Radia a fericire ști...
-Hyunjin:NORMAL CA ERA SUPĂRATĂ!!*încă eram în acea groapă afara ploua puternic, tuna și fulgera... Imi pusesem palotul în cap sa ma apar cât de cât de ploaie dar degeaba*
*groapa aea foarte adâncă... Nu înțeleg de ce era acea groapa acoperita cu frunze acolo*
*nu peste mult timp se auzeau urlete de lupi*
-Emma:N...nu...de ce trebuia sa vin aici... De ce? DE CE?! nu puteam sa rămân acasă...sau sa merg cu tata... Tot locul asta e ciudat și înfricoșător😖
*si îmi pun genunchi la piept de frica cu lacrimi în ochii*