Ajunsesem acasa.
Eram plin de sange peste tot,pe haine,pe fata , pe spate aveam niste semne care probabil numai cu interventie chirurgicala pentru a le indeparta.
Am mers la spital. Doctorita a ramas ca o statuie cand vazuse ce semne se afla pe corpul meu. A fost un soc imens pentru toti care ma cunosteau, caracterul meu fizic s-a schimbat enorm.Dar si cel moral. Eram mult mai retras , numai eram deloc ca inainte. Imi bag pula in ei masoni. Din cauza lor. Am ramas singur. Pana si Van. Poate toti sunt fericiti cu altcineva. Deaia au plecat de langa mine. Oricum nu imi mai pasa, nimeni nu iti este alaturi pana vei muri. NIMENI.
PESTE 2 LUNI
M-am operat. Am fost nevoit sa fac asta. Aratam groaznic. Acum cand ma uit in oglinda nici macar nu ma mai cunosc. Mama era bucuroasa ca eu eram bucuros de noua mea față. Alti prieteni , alta viata in Timişoara. Da, am decis sa ne mutam ca numai suportam presiunea din vechiul oras. Nu am mai tinut legatura cu nimeni, nu stau sa cer prietenie nimanui. Acum ma inteleg bine cu Alice si Alex. (Nu, nu cei mentionati prin partile anterioare.) Stam in acelasi bloc. Este super tare. Imi place mult aici. Numai o intamplare proasta ma pune pe ganduri. I s-a facut rau mamei mele si medici au descoperit ca are probleme cu inima. Oricand ar putea face infarct si sa moara. Nu vreau asta e normal.
