Stau in fata portilor de la care am plecat acum cateva zile . La fel de stralucitoare , dar acum nu mai plang .
Aveam privirea țintă si hotarata . O sa imi salvez prietenul care ma violat , o sa plec in Iad dupa el .
Ce propozitie stupida ! De ce m-am atasat de Gabriel ? Poate din cauza faptului ca avem un trecut asemanator ... pentru faptul ca nu am fost judecati corect ... Acum tot ce conteaza e ca trebuie sa il scot pe Gabriel de acolo .
Dar de ce sa il scot ? E un decazut ... acolo ii este locul . Trebuie sa stea cu demonii ... e ucenicul lui Lucifer ! Conducatorul Iadului ! Mai bine mi-aș vedea eu de viata mea si asa complicata .
Intorc spatele portilor si fac pasi marunti ,indepartandu-ma .
- Totul sau nimic ...
Dar am promis ca nu o sa renunt . Orice ar fi si oricine ar fi , Gabriel e prietenul meu ... chiar daca ma violat ... si ma iubeste .
- La maiba cu tine , Gabriel ! strig si imi fac vant cu aripile sarind peste portile stralucitoare .
Aterizez in picioare si incep sa alerg ca o descreierata chiar daca in urma mea mai alergau alti ingeri pentru a ma prinde .
Ajung in Sala Suliței , chiara asa se numeste .
Imi scot aripile si sparg sticla in care era prinsa sulita si o iau in mana intorcandu-ma catre ingeri .
- Scuze ca trebuie sa fac asta , dar am nevoie de suliță . spun si zbor peste ei .
Strang sulita in mana si dintr-un salt sar peste portile de aur .
O iau la fuga si cobor pe pamant . Imi trag sufletul si ma uit la sulita din mana mea .
Era din lemn si intr-un capat era o piatra ascutita . In varf se putea vedea ceva umed , era sangele lui Iisus .
Chestia asta preistorica trebuie sa ma apere de demoni . E clar , o sa ajung sa raman in Iad .
- Acum ori niciodata . Tot o sa ajung in Iad candva .
Imi leg sulita pe spate si imi scot la iveala aripile negre . Cand le intind raman uimita , o pană din toate ... era alba ... nu sunt un inger decazut complet ... trebuie sa devin ucenica unui alt inger decazut .
Asta e super ! Mai am totusi o sansa sa redevin inger exilat . Yey ! Nu credeam ca o sa ma bucur vreodata de asa ceva .
Ma ridic in aer si ma concentrez . Imi intind bine de tot aripile si spun hotarata .
- Cerberum , inferorum portas intrare cecidit angelus !
Exact ca atunci cand Gabriel a deschis portile . Cutremur , un crater si un latrat puternic .
Trag aer adanc in piept si plonjez in crater .
Totul e atat de ciudat . Tot plonjez si totul e negru , nu vad nimic altceva .
Cu o secunda inainte sa fac contact cu o suprafata de sticla incerc sa ma opresc , dar tot ma locesc , macar nu atat de tare .
Ma ridic , putin ametita , in picioare si ma uit prin jur . Ma asteptam sa vad foc si urlete de durere , dar e liniste , o liniste infricosatoare .
Cand mai fac un pas , torțe se aprind din senin facand lumina . Eram într-o sala uriasa . Iar in fata il vad ... Cerber , cainele ce pazeste portile Iadului .