Totul are un opus,
Este cealaltă jumătate, cealaltă parte din întreg,
Întuneric pentru lumină,
Noapte pentru zi,
Minciună pentru adevăr,
Vechi pentru nou.
Perechea perfectă de poli diametral opuși, dar,
Deși nu se aseamănă, nu pot exista decât în doi.
Jos pentru sus,
O încruntare pentru un zâmbet,
Răul pentru bine,
Blestem pentru binecuvântare.
Ce ar fi unul, dacă pe celălalt nu l-am știi?
Trecut pentru viitor,
Final pentru început,
Suflet pentru trup,
O jumătate și un gol.
Așa că, presupun că tu ești al meu opus.
Jumătatea mea perfectă,
Balansul care mă echilibrează,
Fericirea pentru a mea tristețe,
Cheia pentru al meu lacăt.
Dar acum, să mă știu opus,
Este lucrul de care mă tem cel mai mult.
Pentru că eu sunt încă aici, iar tu aproape dus.
____________________
Este un început simplu, pentru o poveste devastatoare despre pierdere. Dacă vă place acest prolog, voi începe să mă gândesc serios la această viitoare carte.
