Plăcere întunecată

Sentimente Răvășite

   Dragostea din liceu, cât de frumos... Pe dracu, e greu să găsești și să simți dragostea adevărată, ca adolescent.
Încă o cifră în plus adăugată vârstei mele, 16 ani și cu inima plină de "dragoste„ normal, tot pentru acea fată și îmi puneam aceeași întrebare" de ce?.. Nu știu, ce simțeam, ce mă atrăgea cu adevărat la acea fată. Mai aveam un singur an de petrecut cu ea, deoarece era mai mare, cu doi ani decât mine, fără să mă gândesc prea mult poate era unul din motivele pentru care nu dorea să fie împreună cu mine, eu tot îmi făceam tot felul de filme, erau plăcute, chiar foarte plăcute.
Începeam să îmi dezvolt mini creierul meu de atunci și am început să îi scriu poezii (romantice) desigur, simțeam că o cuceresc, țeapă, nu era așa și chiar erau destul de bine scrise dar mna, unul din răspunsurile pe care le primeam cel mai des după ce îi scriam o poezii,era "nu le scrie pentru mine„ dar normal că nu mă opream (încăpățânat). Zilele treceau și săptămânile la fel și un sentiment ciudat îmi mistuita trupul, cât și creierul, sentimentele mele pentru ea se stingeau ușor, poate din cauza tuturor eșecurilor mele.
Vedem totul cu alții ochi, nu prea îmi mai luam în considerare faptul că nu mă dorește și așa am început să redevin acel adolescent plin de hormoni și să agăț orice domnișoară ce se apropia de mine "nu a funcționat „ eșec total, nu mai aveam vrăjeala mea, aia cât de cât bună, parcă nu mai făcea parte din mine.
Mare semn de“? „ poate era doar o stare de moment, asta credeam dar ce avea să fie, m-a surprins...