Anotimpurile trec
Asta nu a trecut
Cel puțin, nu încă
Ploioasa, toamna.
Nebăgată in seama,
Cu frumusețile ei melancolice.
După amiaza de vineri
Final de săptămâna,
Început de weekend.
Ochi de un căprui obișnuit.
Blugi ponosiți, tricou imaculat, acoperit de un hanorac cu doua mărimi mai mare.
Pentru ca deja îmi e frig, poate.
Muzica bubuind in casti.
Ochelarii pe nas,
Ghiozdanul pe un umăr.
Breteaua ascuțita îmi intra in carne,
Ignor durerea acută.
In lumina trista a serii de toamna,
Continui sa fac turul peronului gării.
Fete noi, mereu necunoscute.
Sunetele unor pași anonimi, îmi torturează auzul.
Din nou, las gândurile sa fuga departe,
Nu trăiesc prezentul, așa se zice.
De fapt, îmi fac scenarii deșarte
De fapt, te aștept in gara,
Unde vagoane goale pleacă spre trecut.
O sa cobori din urmatorul, sa îmi fii prezent ?
-puțin, foarte puțin și din Constantin Preda, copii:)!!
