Pariul/ Park Jimin

Capitolul 3

Pov. Lu
Dupa ce m-am schimbat in acel hanorac am mers in clasa unde il vad pe acel răsfățat stand in banca. Ma asez si eu nebagandul in seama.

Puteam sa jur ca tragea cateva priviri la mine, dar de fiecare data cand ma uitam la el întorcea capul.
Continuam sa il ignor.
Apoi un miros nou imi ajunge la nas. Era mirosul hanoracului care nicidecum nu miroasea a Tae-hyung.
Il apropii de nas de mai multe ori.
Jimin: Poti sa nu iti mai mirosi hanoracul? Devine enervant.

Nu spun nimic doar ii intorc o privire rece.
Jimin: inca esti suparata?
Nu ii spuneam nimic.
Jimin: ma ignori?
Nimic.
Jimin: spune ceva.
Pauza...
Jimin: împiedicat-o!
Ma enerva. Imi venea sa tip la el si sa fac scandal de toata frumusețea. Eram nervoasă. Fix in momentul cand voiam sa vorbesc, pe usa a intrat prfesoara de matematica.
Prof: buna ziua! Aceasta fiind ultima ora, va voi da drumul mai devreme!
Perfect.
Voiam sa il intreb pe Tae daca si-a luat un prfum nou.

[sfarsitul orei]

Toti elevii iesisera, iar din nefericire am rămas singura cu Jimin.
Ma grabesc sa imi strâng lucrurile si sa ies fugind, dar fix cand am terminat, ma prinde de încheietura mainii.
Ma uit urat la el in timp ce ma zbate-am sa scap din stransoarea sa.
Jimin: inca ești supărată?
De ce ii pasa asa mult daca eu sunt supărată?
Ma trage mai aproape de el, aproape atingandune nasurile.
Lu: dă-mi drumul!
Jimin: in sfarsit, credeam ca ai rămas fără limbă.
Lu: iti zic pentru ultima oara, dă-mi drumul!

Pov. Jimin

Fata asta miroase a mine.
E singura fata care purta vreo haina de a mea.
Nu ii dau drumul.
Se uita in ochii mei pentru un moment.
Cand ma apropii si mai mult de ea pentru a o săruta. Atunci imi da cu piciorul acolo. Aish. Pentru a doua oara deja... Va trebui sa imi pun un scut sau ceva acolo...
Apoi realizez.
De ce am vrut sa o sarut?
Nu am cum sa simt ceva pentru ea in doar doua zile in care tot ce am putut face a fost doar sa ne certam.
Imi sterg din minte gandurile astea...
Ea nu mai era acolo. Imi iau si eu ghiozdanul nervos si plec.

Pov. Lu

[acasa]
Tae-hyung statea pe canapea.
Lu: Tae?
Tae: ai ajuns?
Lu: da!
M-am asezat langa el.
Lu: Ți-ai luat un parfum nou?
Tae: de ce intrebi?
Lu: doar asa...
Tae: nu, sti ca doar acela imi place.
Era clar. Hanoracul asta nu era al lui, ci al altui baiat.
Ma duc in camera schimbânduma repede.
Ma uit putin la haina si o mai miros o data.
Ajung la Tae si ii trantesc hanoracul in piept.
Lu: Al cui e?
Tae: usor.
Lu: Al cui e?
Zic ridicand vocea.
Tae: de ce intrebi?
Lu: fiindca nu are parfumul tau.
Tae: e hanoracul lui Jimin.
Raman blocata.
Rasfatatul ala mi-a dat hanoracul sau.
Lu: nu se poate
Tae: ba da. A vazut ca nu ai in ce hanie sa te schimbi asa ca Jimin a fost bun si ti-a dat ceva cu care sa te imbraci.
Jimin.... Si bun... In aceasi propozitie?
Nicigand.
Lu: Din cauza lui a trebuit sa ma schimb. El a planuit sa imi toarne apa in cap. Ma facut de ras in fata tuturor.
Nu era o persoana buna
Lu: e o persoana rea.
Tae: poate fiindca si tu te comporti rau cu el.
Lu: eu?
Tae: daca nu i-ai întoarce vorbele cu rautate, poate nu ar mai fi asa.
Lu: zici ca esti mama.
Tipii ca el nu se schimba asa usor.