Hei, sunt Lisa iar aceasta este povestea mea.
Nok nok nok
-Da? •Răspunse Lisa cu o voce somnoroasă.•
-Bună dimineața draga mea, e timpul să te trezești.
-Nu vreau să merg la școală, sunt bolnavă . •Spuse ea buimacă tușind fals •
-Lisa, e prima zi din vacanța de vară.
-Aaa, am uitat. •Se ridică cateva secunde după care se puse la loc în pat• Iar din această cauză trebuie sa dorm.
-Te rog frumos nu mă supăra și hai sus!
-Dar mami, chiar trebuie?
-Bineînțeles, nu uita astăzi trebuie să te pregătești pentru plecarea în tabără. Micul dejun te așteaptă jos.•Se întoarse pe călcâie si plecă.
Auzind aceste cuvinte sări imediat din pat încălțându-se cu papucii ei de casă și luându-și halatul deasupra pijamalelor.Era o fată înaltă și slabă , avea parul lung și castaniu iar ochii ei erau de un negru pătrunzător.
Aceasta fugi repede in baie făcându-și un duș cald si relaxant. Se întoarse in camera ei și își luă o pereche de pantaloni scurți și un maieu simplu iar părul ud îl prinse într-o coadă de cal ce se legăna din stânga în dreapta în timp ce cobora scările.
Ajunse în bucătăria spațioasă și se așeză la masă unde o așteptă o farfurie cu clătite asortate cu frișcă și căpșuni, iar lângă ea un pahar mare cu suc de portocale proaspăt. Era micul dejun preferat așa că începu să mănânce.
Pe ușă tocmai intrase mama ei, o femeie înaltă uscățivă cu părul scurt, creț de culoare brunet închis, îmbrăcată într-o rochie casual; alături de ea intră și tatăl ei, un bărbat de asemenea înalt, masiv cu parul blond scurt, îmbrăcat într-o cămașă cu flori și o pereche de blugi.Iar amândoi aveau în picioare o pereche de papuci de casă cu model de iepuraș.•
-Draga mea, după masă îți vom face cunoștință cu cineva.
-Cu cine, mami?
-Vei vedea când va veni timpul• intervenii tatăl ei•
-Of! De ce trebuie să dramatizați totul și să ma țineți în suspans mereu?
-Păi... Fără un pic de dramă nici un film nu are farmec.
-Dar noi nu trăim într-un film, nu ni se întâmplă nimic ieșit din comun.
-Dacă asta crezi ,scumpo.•O sărută pe creștetul capului și luă vasele să le spele •
- Stai, ce vrei să spui prin asta ?
-Nimic, doar că îmi place să cred ca orice persoană are un destin , și unul chiar special.
-Bine, presupun că ai dreptate mami.
-Mama ta mereu are dreptate, ști că nici o dată nu câștigi.
-Tati stai liniștit, intr-o zi va veni si timpul cand voi câștiga.
-Nu mă îndoiesc de asta, dar oricum nu astazi.
-Da da da.
•Pentru ea asta sunase ca o provocare, iar în momentul următor ieșise pe ușă, ducându-se direct în camera ei.
Intrase in cameră iar dintr-o dată îcepe să primeasca un apel.Ea agitată că nu găsește telefonul se împiedicase de un scaun, căzu pe podea și se trezi față în față cu "inamicul".
Îl luă și răspunse.•
-Aici Lisa!
-Hey Lisa, sunt Maya!
-O Maya, bună. Ce faci ?
-Hmm. Tocmai imi făceam ultimele modificări în bagaj pentru tabără. Tu l-ai terminat ?
•Cuvântul bagaj ateriză în fața ei ca și cum și-ar fi dat drumu dintr-o navă spațială fără parașută. Și dintr-o dată își dădu seama ca uitase cel mai important amanunt din orice "voyage".•
-Da, cum să nu , aproape e gata.
-Ai uitat , așa e?
-Mda, m-ai cam prins.
•Urmă o scurtă pauză de câteva secunde.•
-Oricum nu de asta te-am sunat.Oare cum să-ți spun?
-Ce, ce să-mi spui ?
-Hmm... Un nou băiat s-a mutat în cartierul nostru, și ghici ce , stă în casa aia sinistră vizavi de tine.
-Uuu, și cum arată?
-Sincer nu l-am vazut , dar din câte am înțeles arată grozav.
•Lisa se îndreptă spre fereastra camerei sale ce avea priveliște exact spre casa vecinilor.•
-Și ce mare chestie. Nici o dată nu am fost destul de gașcă încât vre-un copil nou din cartier să se fie prieten cu noi.
-De ce trebuie sa fi mereu așa pesimistă?
-Din păcate pentru tine așa sunt eu , așa că îmi pare rau.
-Bine, tocmai a venit mama, trebuie să închid.
-Okay, pa.
-Pa.
•Stând în fața ferestrei se uita atât de intens în cât se aștepta să se întâmple ceva ieșit din comun, și iată nu se întâmplă nimic spre dezamăgirea ei. Se întoarse cu spatele și se duse în căutarea valizei. Fiind față în față cu dulapul său, luă hainele la întâmplare și le arunca în valiză ca și cum ar fi un coș de baschet. La ultimul coș de 100 de puncte începuse să danseze, iar prin nenumăratele ei piruiete își dăduse seama că era privită. Se opri brusc și răsturna veioza ce era pe noptieră, privii lung pe fereastră si văzu că silueta de la casa vecinilor începu să râdă și o salută energic.
Aceasta panicată îl salută înapoi și trase perdelele. Se aruncă violent pe pat și se uită la tavan.•
-De ce trebuie să mi se întâmple asta mie ?
