O viață-ntreagă n-am sțiut,
De unde vin, nici cine sunt.
Dar nu vă zic că m-am descoperit deja,
Eu aș fi vrut, dar nu-i așa.
Însa, am descoperit, recent, că pot,
Chiar dacă înca nu sunt demn.
Din dulcele venin, un antidot să scot,
Cuvinte-n versuri să aștern.
Și mi-a intrat în sânge,
Adânc ca un microb.
Inima de bucurie-mi plânge,
Nici dacă aș vrea nu pot să-l scot!
Dar nu-i așa de greu, în viața trebuie să știi
Ceea ce iți dorești, pe ce să pui accent!
Că-n ziua de azi, oricine poate fi,
Cu puțină voință, propriul său poet!
