Blood Water - japanese ff

1

- Bunico, ce sunt stelele?
Femeia se uita in ochii mei căprui si plini de viață, cu zâmbetul pe buze si gândindu-se cum sa imi răspundă.
Ma învelește bine cu plapuma astupând fiecare colțișor, ca frigul sa nu pătrundă pe nicăieri si sa ajunga la trupul meu firav.

- Stelele sunt prietenii noștri scumpa mea.

Ma uitam in continuare pe fereastra, la cerul plin de stele, încercând sa înțeleg ce vrea sa spună bunica.

- Bunico, eu am prieteni stele?

Îi scapă un râs scurt si cald la auzul întrebării mele, din nou, de copil naiv.

- Ohh.. Draga mea.. Tu ai ceva mult mai important de atat...

- Ce e bunico?

Nu imi dădeam seama atunci, dar bunica ezita sa imi răspundă. Nu cunoștea gândirea copilului si nici nu voia sa il răneasca. Dar fievare dintre noi meritam sa stim adevărul, chiar daca doare.

- Mama ta e acolo sus, te veghează in fiecare moment si are grija de tine. Ea e steaua ta draga mea.

Acum ma uitam tristă la cer, dar mintea mea de copil a vazut partea frumoasă si a îmbrăcat situația aceasta într-un mod fabulos.

I-am zâmbit bunicii, gest neașteptat, pe care bunica l-a remarcat, si era fericita.

- Mami il veghează si pe tati si pe tine, nu-i asa bunico?

- Asa este, draga mea. Ea te vede mereu, dar tu o poti vedea doar noaptea, cand isi face apariția.

Continuam sa ma uit pe fereastra, fara prea multe lucruri in minte, simțeam ca mama e alături de mine si asta ma facea sa ma simt mai bine, imi placea sa ma uit pe cer si sa o privesc, ma simțeam in siguranță.
Noaptea a devenit preferata mea. Ma simțeam protejată atunci cand vedeam cerul de stele si ma gandeam la mama.

....... Prezent.......

- Sara, esti cea mai buna din toată echipa! Trebuie sa faci asta, e șansa ta sa devii campioană pe țară! Campioana Japoniei!