Capitolul 1: Trecutul si prezentul
Pov'Sasuke:
"I:Te astept pe acelasi drum de altadat;
Ca tu sa intelegi ca n-am uitat
Si caut umbra visului pierdut,
Sa-l revad si sa-l mai sarut.
II: Azi toate s-au schimbat,doar vechiul tei
Mai are frunze verzi ca ochii tai
Dar in zadar astept,tu n-ai sa treci,
N-am sa-ti vad pasii pe poteci.
III:Anii trec,se duc-nainte
Si din tot ce-a fost iubiri
Si din lacrimia fierbinte
Se desprind doar amintiri....".
Off in sfarsit am terminat si cu acest concert,este foarte stresant!Merg sa ma schimb de hainele care sunt creeate pentru concert si pentru mai multe intalniri cu paparatii...Eh oricum nu ma prea intereseaza toate acestea...Ups,am uitat sa ma prezint,ce uituc pot sa fiu...Ma numesc Sasuke Uchiha,am saptisprezece ani,sunt in clasa a 11-a si de asemenea sunt unul dintre cei mai mari staruri din lume... Cum am ajuns sa fiu eu un star?Sunteti siguri ca vreti sa aflati?Ei bine,totul a inceput intr-o zi de toamna,pe atunci aveam in jur de cinci sau sase ani... Stateam intr-un parc dandu-ma pe un leagan,in timp ce admiram frumosul peisaji care se afisa in fata mea... Dintr-o data sunt lovit de o minge rozalie.Ma dau jos din leagan,iau mingea in mana,uitandu-ma sa vad a cui este aceasta minge.In fata mea se afla o fata foarte frumoasa... Ochii ei erau de un verde foarte deschis care-ti putea transmite multa caldura,fericire,blandete si dragoste.Parul ei era de un roz bombon precum florile de cires,defapt ea chiar semana cu o floare de ciresi,care-ti putea aduce mereu zambetul pe buze chiar si atunci cand esti melancolic.Aceasta imi zambeste foarte larg si eu la randul meu ii zambesc foarte larg.Ma ridic de pe leagan si-i napoiez mingea rozaliei.Ea imi cere de vreo trei sau patru ori iertare ca m-a lovit cu mingea,iar eu spunandu-i:
-Nu te ingrijora atata,ca nu m-am suparat... ii spusesem eu.
-Ma bucur sa aud asta...Auzi?Ai dori sa-mi fi prieten?Vrei sa ne jucam impreuna?Doar daca vrei si daca poti bine-nteles.Spune aceasta zambind.
-Da,sigur,de ce nu?am spus eu.
Si asa timp de un an am fost de ne despartit,mereu ne intalneam in parc si ne jucam de-a prinseala,de-a vateascunselea si multe alte jocuri distractive.Cateodata mai mergeam la ea acasa sau la mine.Mama mea pe nume Maya,o FEMEIE in varsta de treizeci de ani,cu ochii negri precum pana corbului,parul brunet exact ca al meu,de fapt eu toate trasaturile le am de la ea incepand de la aspectul fizic si pana la cel psihic sau moral... Asa deci cum spuneam,mama mea ii era foarte draga si se atasase foarte mult de aceasta... Dar,in ciuda faptului ca-mi petrecuse mai tot timpul cu ea niciodata n-am stiut cum o cheama,desii mama ma intreba mereu cum se numeste acea faptura,iar eu de fiecare data nu stiam ce sa-i spun sau pur si simplu dadeam din umeri semn ca nu stiam.Dupa un an,intr-o zi de vara trebuia sa ma intalnesc cu ea in parc.Asteptam,asteptam si din nou asteptam... pana cand la intrarea in parc o zaresc pe rozalie... Din cate vendeti eu am strigat-o si i-am spus "rozalia"sau"floare de ciresi"... Aceasta paseste in interiorul parcului si se indreapta spre mine,ea este imbracata intr-o fustita verde pana la genunchi si prinsa la mijloc cu un fel de pamblica sau care semana,dar era facuta dintr-un material mai frumos.Rozalia se aseaza langa mine pe banca,si se uita in continuu la mine si dintr-o data incepe sa planga... Eu ma uitam destul de mirat,intreband-o ce a patit.Iar aceasta imi spune printre suspine:
-Trebuie sa plec... Spune ea.
-Deja?Pai abea ai ajuns,dar ne vedem maine nu?am spus eu.
-Nu,eu ma voi muta... Nu stiu unde,dar am venit aici sa-mi iau ramas bun... Sa ai o viata fericita de acum inainte.Spune rozalia si pleaca plangand spre casa.
Eu am ramas "MASCA" cand am auzit ceea ce mi-a spus.Nu-mi credeam ochiilor de ceea ce se intampla... Dupa ce a plecat eu am suferit foarte mult... Dar am ramas cu speranta ca intr-o zi ma voi reintalni cu ea si atunci nu o voi mai lasa niciodata sa plece de langa mine sau sa plece fara mine.Peste un timp am inceput a canta la chitara si din voce... compuneam multe poezii care erau destul de triste prin care-mi exprimeam durerea din sufletul meu.Si asa eu am inceput cariera,versurile pe care le scriam si pe care inca le scriu are in continuu legatura cu acea floare de ciresi.Uneori cand cantam pe scena si cand ma uitam la public incepeam sa plang si sa cant,oamenii sau mai bine zis oamenii care au devenit fanii mei imi simteau durerea de multe ori...
Acum in prezent,dupa cum v-am spus sunt unul dintre cei mai mari staruri.Joc si in filme,cant,dar sincer sa fiu niciodata n-am cantat cu zambetul pe buze si mereu am cantat cu lacrimi in ochi.
Pov'Saku:
Stau in patul meu cu asternuturi albe,uitandu-ma pe tavan... Este ora 10 si trebuie sa ma dau jos din pat,deoarece trebuia sa ma pregatesc de plecare... Cu cea mai mare lene posibila ma dau jos din pat,aranjez frumos si impecabil patul,dupa care imi iau din sifonier un maieut pe care scria "I love my boy"de culoare gri,o pereche de pantaloni trei-sferturi de culoare alb,imi mai iau o curea care se asorteaza cu maieutul si cu pantalonii.In picioare imi iau niste adidasi de la puma albi,imi pun accesorile potrivite si ies din camera mergand in bucatarie unde sunt asteptata de catre mama mea,care mi-a pregatit micul de jus.Ii spun"Buna dimineata!" si ma asez la masa... In timp ce mancam ma gandeam la diverse lucruri pana cand imi amintesc de ceva sau mai bine spus de cineva din trecut.Dupa atata vorba am uitat sa ma si prezint ce aeriana pot sa fiu,of of... Deci sunt Sakura Haruno,am saptisprezece ani,sunt in clasa a 11-a,zodia balata,culori preferate roz,mov,verde,rosu,albastru deschis,alb si negru,florile mele preferate sunt:florile de ciresi si trandafirii rosi,roz si albastrii.Sunt o persoana destul de timida,dar cand ma calci pe coada zici ca sunt dracul pe pamant... Sunt asa pentru ca n-am avut o copilarie foarte fericita... Vreti sa stitii de ce?Ei bine totul a inceput intr-o zi cand ma jucam cu mingea pe afara.Pe atunci aveam sase anisori cred... si ma hotarasem sa merg prin parc,ajunsa acolo incep a ma juca cu mingea rozalie,dar din gresala imi scapa mingea si loveste un baiat.Acesta avea parul brunet,ochii precum onix-ul,era foarte,foarte frumos si inteligent dupa parerea mea.Baiatul se ridica de pe leagan si-mi napoiaza mingea,iar eu imi cer scuze de vreo trei sau patru ori,acesta imi spusese ca nu face nimic sau ceva de genul,nu-mi mai aduc bine aminte.Dar,stiu ca am devenit foarte buni prieteni...am fost de nedespartiti pana-ntr-o zi ... Trebuia sa ma intalnesc cu acel baiat caruia ii spuneam "Brunetul meu" sau "Ingerul meu pazitor",eu nu stiam cum se numeste acest baiat de fapt si nici el nu stia,dar daca nu era ziua in care a trebuit sa ma intalnescu cu el poate ca nu se intampla toate acestea .Dar,asta este deci dupa cum spuneam trebuia sa ma intalnesc cu el in parc... Si m-am dus ... Trebuia sa-i spun ceea ce nu-mi prea convenea.Ajunsa acolo ma asez langa el si-i spun:
-Trebuie sa plec...
-Deja?Pai abea ai ajuns,dar ne vedem maine nu?a spus el.
-Nu,eu ma voi muta... Nu stiu unde,dar am venit aici sa-mi iau ramas bun... Sa ai o viata fericita de acum inainte.Si am plecat in timp ce plangeam si suspinam...
De atunci eu am fost foarte trista,in fiecare zi stateam langa geam si-mi aminteam cum ne jucam impreuna si cum ma distram cu el,dar din cauza ca a trebuit sa ma mut n-am mai avut cum sa dau de el.. Nici numele,nici numar sau email nu stiam,nu stiam absolut nimic despre el... Dar cand ne intalneam in parc aveam parca o ora fixa si mereu am stiu ca-l voi gasi acolo ...
Acum in prezent stau in Londra,un oras foarte frumos,elegant,modern si care au oameni de toate felurile de la vedete pana la cei mai superiori oameni,dar na ce sa le faci asta este.Eu de cand am fost despartita de brunet am inceput pur si simplu a desena diferite secene,cateodata desenam cum ma jucam eu cu acel brunet sau pur si simplu il desenam pe el... Eram destul de fascinanta,dar de fiecare data dupa ce terminam un desen cu portretul lui sau mai bine zis ceea ce-mi aminteam din trecut... Era un baiat super,melancolic,frumos,politicos si bine educat... Mereu am crezut ca voi sta cu el,dar na fost sa fie ... Dar acum in prezent ma voi muta in orasul meu natal unde l-am cunoscut pe brunetul meu... Intrebarile mele sunt:Daca-l voi revedea?Daca ma va recunoaste?Daca s-a schimbat?Daca m-a uitat?Si multe alte intrebari la care nu le gasesc nici un raspuns.
Sfarsitul capitolului I
