3).

128 6 7
                                    

Trecuseră deja 12 zile de când stau închisă acolo cu prietenii mei. Începuse să-mi fie foarte foame și sete. Mai aveam doar 8 țigări și nu știu dacă-mi ajungeau.
Vocea ce se auzise în prima zi... Mse auzea în fiecare zi spunând ,,zia 1,, ; ,,ziua 2,, ; ,,ziua 3,, și așa mai departe amintindu-ne cât timp trebuie să ne mai chinuim așa.
Mă simțeam extrem de slăbită.
Nu făcusem un duș de atâta timp, iar aici mirosea oribil de la faptul că ne făceam nevoile pe jos, într-un loc.
Începusem să am halucinații de foame. Vedeam tot felul de lucruri ciudate și inexplicabile. Îmi era frig și nu mai aveam putere să mă ridic de pe jos. Abia îmi țineam ochii deschiși.
târăsc pe jos, prin mizerie până dau de un corp uman care era destul de leșinat. Îl pipăiam cât puteam mai bine...mi-am dat seama că este gâtul cuiva. Am mușcat cât am putut de tare până a țâșnit sângele ca o fântână. Am băut totul, fața mea era plină de sânge, mâinile și hainele mele la fel. Cel căruia îi mușcasem gâtul a murit instant, pentru că i-am mușcat fix vena jugulară. Am mâncat cât am mâncat ca să-mi mai prind forțe. Abia mestecam la cât eram de înfometată. I-am scos hainele și le-am dat foc cu bricheta de la Jason. Se face lumină în cameră și când realizez...mi-am ucis cea mai bună prietenă....Rebekah...
Hayden și Amely urlă și țipă ca din gură de șarpe când mă văd plină de sânge și cu acel cadavru lângă mine. Ignor asta total și i-au mâna lui Rebekah și o pun deasupra focului. Se pârlește bine de tot și apoi aștept să se răcească. Între timp îi bream sângele din gât și de unde mai era.
Încep să îi mănânc mâna, care sincer...avea gust de carne de carne de vită dar parcă mai fragedă.

*Time skip*

După ce perioada de nemâncare s-a dus definitiv :

Nu am avut probleme cu conștiința pentru ce îi făcusem lui Rebekah. Regulile lui Jason nu-mi permiteau.
Rând pe rând antrenorii celor rămași, Haydn și Amely, veniseră după ei și îi scoseseră de aici. Eu încă îl așteptam pe Jason. După cam 5 minute vine și cioara roșcată.
Ieșim afară și ajungem în lift unde era o lumină oribilă ce mă orbea. Ochii mei au stat cam 2 luni într-un întuneric total. 84 de zile oribile, însă ceilalți nu au vrut să mănânce din carnea Rebekahei, au preferat să-și mănânce și bea propia urină și propriile fecale. Mi-am porționat liniștită totul încât să-mi ajungă, deci am fost parțial bine.
Ochii mei până la urmă se adaptează la lumină și văd din nou.
Mă uit în oglinda liftului și observ că eram plină de sânge, jegoasă, părul meu arăta oribil și unghiile mele la fel.

Jason : Sunt foarte mândru de babydoll a mea

Eu : ce?

Jason : felul cum ai mâncat-o pe fata aceea...ah,sunt mândru.

Eu : mersi....cred

Jason : spune-mi doll, ce vrei să-ți gătesc? Îți gătesc eu orice vrei tu.

Eu : lasă-mă vere cu mâncarea, dacă nu fac o baie de 5 ore mor.

Jason : păi până faci tu baie eu voi gătii orice vrei tu

Eu : te-aș strânge de gât acum, dar...sunt jegoasă efectiv, adu-mi țigări, țigări!! Înțelegi?!! Vreau țigări!!!

Jason : mă gândeam că vei vrea, ți-am lăsat pe pat

Eu : super

Jason : acum haide, ce să-ți gătesc?

Eu : hmm....carne

Jason : pui, vită, porc, pește, miel?

Eu : pui, la cuptor, oh, și crezi că-mi poți face rost de niște....ahem..făină?

Don't do it Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum