In timp ce coboram dealul cu oile de la pascut am vazut ceva chiar la intrarea in padure.
-Auzi, Zoe? Am intrebat eu cu umpic de frica in voce fara sa imi dau seama. Imi poti spune ce se afla in padurile astea?
-Pai, Regatul spune ca nimeni nu are voie sa mearga on padure. Decat pe deal avem voie sa ducem oile la pascut si pe campie putem merge sa culrivam legumele si fructele. Dar eu nu m-am putut abtine si am intrat in padure pe inserate doar cu o torta, o plosca cu apa, o barda nou-nouta primita de ziua mea de la un bun prieten de-al mamei, si un sandwich.
-Sicer nici nu ma mir. De-abia te cunosc dar mi-am dat seama cat de indrazneata esti! Si sfidatoare, neinfricata, curajoasa, foarte cicalitoare si enervanta. Sa pleci noaptea "singur cuc" in padure- tipic Zoe.
-Ma lasi te rog sa continui? A spus Zoe pe un ton rastit.
In acel moment mi s-a facut pielea de gaina-am lasat-o sa continue.
-Aprinsesem torta si am inceput sa merg prin padure . Am urmat o alee imprejurata de pietricele, pana cand aleea s-a dus si am intrat intr-o mlastina.
-Ce fel de mlastina?
-Taci! Nu conteaza! Pui numai intrebari tampite. Parca ai avea un creier de maimuta. In fine, nu stiam cat este ceasul, dar imi dadeam seama ca trebuie sa fie foarte tarziu pentru ca mersesem foarte mult, iar torta era pe terminate. Am vrut sa ma intorc inspre casa cand s-a intamplat ceva ce nu am sa uit niciodata. S-a auzit un tipat de agonie si apoi un marait infiorator.
In acel moment am inghetat! La propriu. Era noapte si se lasase frigul.
Am fugit cat de repede am putut. Imi simteam picioarele inflacarate. Inima imi batea nebuneste, iar capul mi-l simteam de parca in orice moment putea sa imi explodeze. La un moment dat, fugind, m-am impiedicat de o radacina groasa de copac si am plonjat intr-un tufis. In acele secunde mi-am spus toate rugaciunile pe care le invatasem de la mama. Nu puteam sa ma ridic dar am reusit sa ridic torta dar se stinsese. In lumina lunii ce patrundea prin crengile copacilor am reusit sa disting un chip-chipul fiind deasupra mea. Nu era unul de om. Era de un animal insetat dupa sange! Nu era nici un varcolac! Nu stiu ce era acea fiinta monstruasa! Am crezut ca acela imi va fi sfarsitul, dar nu a fost.
O auzeam pe Zoe cum vorbea despre intamplarea ei groaznica. Puteam simtii din vorbele ei groaza, agonia, panica si infiorarea ce o traise ea.
-Scuze daca te-am infiorat. Mi-a spus Zoe.
-E totul bine, poti continua daca vrei!
-Ok. Fiara avea parul foarte mare si prins intr-o coada lunga, niste ureci micute dar ascutite, iar un ochi il avea albastru foarte deschis iar celalalt ochi era acoperit de un petic.
Mai departe nici nu mai vreau sa iti mai spun cum erau.
-E ok daca nu mai poti continua. Am anunatat-o eu. Dar Zoe...
-Dintii Fiarei erau foarte ascutiti, dar nu foarte lungi. Corpul lui in ochii mei plini de spaima parea cat cel mai inalt turn din regat.
-Cred ca ai cam exagerat putin, nu crezi?
-Nu exagerez cu nimic, creier de gorila! "Abia astept" sa te vad pe tine cum o sa povestesti tu o intamplare ca asta!
-Ce?! Modul in care a spus "abia astep" mi-a dat un fior ce l-am simtit pana in carne.
-Asculta-ma! Cel mai ingrozitor lucru era ca avea un fel de barda ca a mea, numai ca a lui ajungea pana la cer si era plina de tepi de metal pe ea si mai era si plina de sange. Totul a fost inspaimantator, dar fiara nici nu m-a atins.
-Ai avut noroc sau ai facut ceva gen "Eu bat pe toti la toate"?
-Crede-ma ca nici eu nu stiu. Cred ca nu pe mine ma vroia. Dar oricum a fost o exlerienta de neuitat si ingrozitoare chiar daca nu am patit nimic. Fiara a sarit pur si simplu peste mine. Cand am ajuns in sat am observat ca tot satul ma cauta. Toti erau cu furcile, tortele si cainii dupa ei. Mi-am facut curaj si mi-am cerut scuze tuturor deoarece mama i-a trezit pe toti in miezul noptii pentru a ma cauta pe mine si asa s-a cam "sculat" tot satul.
-M-am dus la mama mea care plangea dupa mine si i-am spus ca totul este bine. M-a strans in brate sufocant de tare dar stiam ca o face din iubire. Era foarte bucurosa a doua zi de dimineata deoarece putea sa imi creeze "pedeapsa cea mare" pentru nebunia pe care o facusem.
Am hotarat sa o mint pe mama in loc sa ii spun adevarul, deaoarece daca il spuneam era o probabitate de 100% sa faca infarct sau in cazul fericit sa lesine. Pedeapsa mea a durat loc o luna-luna in care nu aveam voie sa ma joc decat sa ma pregatesc pentru scoala.
Povestirea lui Zoe nu o sa o uit niciodata-mi-am spus.
