dosarul meu uman

capitolul 2

Neme

Astăzi s-a îmbrăcat destul de indecent și asta îmi crește tensiunea. Stau mereu prin preajma ei pentru a nu păți ceva, iar, dacă asta chiar se va întâmpla, să pot interveni în secunda următoare.
Ea nu mă observă și asta e bine.
Nu știu ce a făcut fata asta, dar mi-a luat mințile de tot. N-am mai simțit așa ceva până acum pentru nimeni.
Nu mi-a vorbit și totuși atracția față de ea crește cu fiecare respingere pe care o primesc din partea ei.
Mi s-au aprins călcâiele pentru dânsa și ea nu face decât să mă respingă cu fiecare ocazie pe care o are. Nu știu dacă e conștientă, dar asta mă întărâtă și mai tare și mă face să o doresc și mai mult.
În una din pauze, stăteam cu gașca mea pe hol și o văd venind. O privesc și o analizez din cap până în picioare. Arată bine, ce-i drept. Nu pot nega asta.
Fetele încep să râdă și să-i facă poze.
Ea stă cu privirea în pământ.
Când trece de Eric, acesta vrea să îi dea o palmă peste fund. Anticipez gestul lui și îl prind de încheietura mâinii înainte de a o atinge. Îl privesc provocator și îmi încleștez maxilarul. Mă privește cu o față nevinovată și apoi placă. Fetele țipă la gestul meu, dar Akane nu se întoarce pentru a vedea ce se petrece. Foarte bine face. Nu știu cum i-aș explica asta.
La ora de chimie se așează din nou lângă mine. Asta nu mă deranjează. Încerc să intru în vorbă cu ea, fără rezultat. Mă dau bătut. Nu-mi doresc să plece din nou de la cursuri. Are nevoie de notițele din acest ultim an de liceu.
- Ți-am luat apărarea astăzi. o urmez în drum spre dulapul ei. Simt nevoia să vorbesc cu ea.
- Apărarea? întreabă fără a mă privi și ținând ștrand de ale ei caiete.
- Da. aprob.
- Aș putea știi în legătură cu ce? tot nu mă privește în ochi și asta mă omoară.
- Taylor, colegul meu, a vrut să îți dea o palmă peste fund.
- Motivul lui fiind?
- Arătai bine.
- Motivul tău pentru care nu l-ai lăsat să facă asta?
Întrebările ei directe și atitudinea pe care o are mă fac să o lipesc de perete și să o sărut. Îmi păstrez calmul și îi răspund:
- Voiai să facă asta?
- Pe tine te roade gelozia?
- Nu. îi răspund cu sprâncenele ridicate. Fata asta are mult mai mult tupeu decât mă așteptam.
- Altfel nu îmi explic gestul tău.
- De ce nu mă crezi? încerc să fiu la fel de rece și indiferent precum ea.
- Nu mai cred în cuvinte. Cred în fapte. Oamenii îți pot spune prin cuvinte orice, însă faptele îți arată totul. Nu am văzut nimic din ce spui tu acum.
Rămân mască. Fără să mai am un cuvânt de spus, o aud cum continuă să îmi explice părerea ei:
- De mult prea multe ori, oamenii au promis și au uitat să se țină de promisiuni. Așa am ajuns să cred doar ce văd, nu și ce aud. Nu ești curajos că te lauzi cu chestia asta.
Când îți este frică să te arunci exact atunci trebuie să sari. Altfel, vei rămâne toată viața în același loc. De asta prefer să îi dau peste nas în acest moment:
- Curajos e cel care va spune adevărul știind că va pierde totul, nu crezi?
Reacția pe care o are preferam să o înregistrez. Nu se aștepta la asta.
Continuă să meargă pe holul liceului, ignorându-mă.
- Ce faci? decid să o întreb.
- Îmi văd de treabă... văd că o reține ceva să continuie și o întreb:
- Și?
- Și îți propun și ție același lucru.
Nu mai insist deoarece nu vreau să o îndepărtez de mine. Nu vreau ca prin mici gesturi să o fac să nu mai dorească să mă vadă în fața ochilor ei.