O joaca sau o provocare

capitolul 3

SOFI POV :

O nouă zi plictisitoare de școală începe ,mă trezesc devreme din cauza zgomotului provocat de Luca în camera lui îmi dau ochii peste cap și merg să fac un duș după care mă întorc în cameră și aleg să mă îmbrac cu un hanorac negru o pereche de pantaloni de piele niște ghete negre și geaca de piele ,îmi pun la gât un lanț după îmi pun niște brățări mă machiez natural îmi las părul desfăcut și sunt gata
-Luca : ești gata ? Vocea lui groasă mă întrerupe din gândurile mele
Stătea în tocul uși și mă privea
-da sunt gata spun eu fără a îmi întoarce privea spre el
Nu zice nimic iar eu eram preocupată în a îmi căuta ghiozdanul ,simt o respirație caldă pe gâtul meu și o atingere pe spatele meu ce mă face să tresar ,stăteam în fața oglinzi iar Luca era în spatele meu cu buzele lui foarte aproape de gâtul meu
-Luca nu din nou.... calmează-te
-Luca: sunt foarte calm Sofi spune el și mă întoarce cu fața la el
Inghit în sec și îmi închid ochii știind ce urmează ,buzele lui le atinge provocator pe ale mele coboară mai jos spre gâtul meu pe urmă coboară cu mâinile până la marginea hanocului vrând să îl dea jos dar îl opres rapid
-Te rog nu azi ....
-Luca: ce e Sofi doar nu te-ai îndrăgostit de idiotul acela de la școală?
Îmi mut privirea în altă parte nu ,normal că nu eram îndrăgostită de Mihai dar nici nu îmi displace ,e un băiat ce multe fete îl dorește
Luca: la naiba! de ce taci ? Am dreptate ? Aham știam eu că ești o târfă și pui botul la toți idioți ,ce ti-am zis eu fetiț-o? Ți-am zis să îți vezi de viața ta
-Nu Luca nu ai dreptate nu m-am îndrăgostit pentru că nu îl cunosc și în primul rând să îți măsori cuvintele nu sunt o târfă ,iar Mihai e un băiat de treabă ,și chiar îmi văd de viața mea pentru că îl simpatizez pe Mihai ,doar nu credeai că o să stau cu boul de tine toată viața să mă distrugi din toate punctele de vedere mi-a ajuns Luca m-am săturat să mă iei peste picior și să mă folosești ca pe o jucărie ,eu te-am respecat și ți-am oferit mi de șanse crezând că o să te schimbi dar mi-am pierdut toată speranța ,oricât aș încerca tu ești de neschimbat ,sunt sora ta Luca și chiar dacă nu suntem frați de sânge asta nu înseamnă că trebuie să te comporți așa.....știu că nu mă suporți nici eu nu te suport.
Spum toate astea ne putând să mai țin în mine ,mi-a ajuns insfarsit mi-am luat o piatră de pe inimă și l-am învins, el se uită la mine șocat de tot ce i-am spus nu credea că am să fiu atât de dură în fața lui sinceră să fiu nici eu nu mă așteptam ,îmi iau ghiozdanul rapid părăsind camera înainte de a zice el ceva

La școală:

Dia: hey Sofi aici ,strigă prietena mea prin mulțimea din curtea școlii
- bună Dia
-Dia : ai cam întârziat spune ea privind ceasul de pe mâna ei
-scuze dar am fost reținută
-Dia : să înțeleg iar Luca?
-da ,dar stai liniștită nu sa întâmplat nimic
-Dia: sigur ?
-da Dia l-am cam pus la punct spun eu deschizând dulapul pentru a îmi lua caietele
Pe ușă intră Mihai cu încă trei băieți iar atenția mea de la conversatia cu Dia nu mai era prezentă
Dia: hey Sofi tu mă asculți? Spune ea privind în direcția în care mă uitam
Dia : aaaaa înțeleg ,de ce nu vorbești cu el ?
-ceee nuu , nu pot Dia Luca ar înebuni și nu ar fii deloc bine
-Dia : fix de Luca îți pasă acum ? Sau cumva îți place Mihai ? Și îți este rușine să vorbești cu el
-pff te rog Dia doar știi bine că nu am rușine
-Dia : da sigur cum spui tu atunci deaceea ești aici vorbind cu mine și nu cu el
Mihai tocmai ce trecea pe lângă noi iar Dia mă împinge și mă lovesc de el
-scuze spun eu
El mă privește și îmi zâmbește, iar în acel moment simt cum obraji mei luase foc
-nu-i nici o problemă ,vrei să luăm prânzul împreună?
Nu spun nimic mă uit către Dia care îmi făcea semn să accept
-da spun eu zâmbind
-super
Ajungem la cantină și ne așezăm la o masă mă simțeam ciudat cu toate privirile ce erau asupra noastră
-Mihai : și scuze că te întreb dar cum te numești
-Sofia dar poți să îmi spui Sofi
-Mihai : Sofi ce nume frumos ,și spune-mi Sofi ce îți place să faci în timpul tău liber?
-sincer nu prea fac prea multe îmi place să pictez să ies la alergat, dar tu ?
- Mihai: eu nu prea am timp liber spune el râzând
-păi de ce ?
- Mihai: sunt model ,nu prea am timp liber pentru alte activități
-totuși e o viață frumoasă ceea de model
Mihai: Da este , dar mi-ar plăcea să am o viață simplă așa cum e a ta ,cu siguranță mergi la multe petreceri și te distrezi zi de zi
-Nu chiar viața mea nu e atât de roz cum pare
-Mihai: să înțeleg că ești reținută de un băiat?
-Nu adică Da dar nu e ceea ce pare nu e iubitul meu ,e fratele meu
La cantină simt o stare ciudată îmi întorc privirea și Lucas era tocmai la masa de lângă noi privirea lui era una nervoasă îi întorc și eu o privire la fel de pătrunzătoare dar Lucas se ridică extrem de nervos de la masă îndreptându-se spre noi
Luca : ce naiba faci Sofi ? Spune el în timp ce mă apucă de mână ,mâna lui o strângea extrem de tare pe a mea
Auu Luca mă doare
-Luca:Da ? Să te doară să te înveți minte să mă asculți ,ți-am zis să îți vezi de viața ta dar vad că nu mă asculți
Îmi trag rapid mâna din strânsoarea lui și mă ridic de la masă
-Cine naiba te crezi să îmi zici tu mie ce să fac ? Credeam că m-am făcut înțeleasă dimineața
-Luca :asculta bine Sofi ori asculți ce spun eu ori nu îl mai vezi niciodată pe idiotul acesta
-Dia : Lucas las-o