Am crezut toată viaţa mea într-un om pe care astăzi nu îl mai recunosc... omul care m-a crescut, care era muza mea, idolul meu, raţiunea mea de a trăi, s-a transformat într-un străin... am crescut într-un glob de sticla, într-o lume practic inexistentă. Totul a început acum un an... eram doar eu şi tata... mama m-a , ne abandonase când eu eram foarte mică, deşi au trecut mulţi ani de atunci şi chiar dacă am crescut şi acum sunt destul de mare , acea veşnică întrebare mă măcina : " De ce nu m-a iubit mama? " Tata a făcut tot posibilul să nu îi simt prea mult lipsa . Vorbeam cu el de băieţi, de probleme femeieşti, despre orice.. Noi locuiam în Buenos Aires , Argentins dar el mereu călătorea , avea multe afaceri şi eu îl însoţeam peste tot, ceea ce însemna că nu am mers la şcoală, învăţam acasă, nu aveam prieteni, eram doar noi şi Mike ( câinele pe care tata mi l-a făcut cadou la aniversarea de 9 ani). Bagajele erau făcute , de această dată mergeam în L.A. Eram foarte entuziasmată deoarece este oraşul meu preferat .Am ajuns în Los Angeles în jur de ora 14, era frumos afară , era o zi superbă.
---Scumpo, ce zici să luăm un taxi, până la hotel, lasăm bagajele şi mergem să îţi cumperi ceva frumos? Azi sunt liber şi îţi aparţin.
--- Mi se pare o idee grozavă, poate mergem şi la un film...
Ajunşi la hotel, ne-am cazat într-un apartament superb,ce avea o privelişte minunată. M-am dus în camera mea, am făcut un duş rapid şi m-am imbrăcat cu o bluză albastră,o pereche de blugi, geacă de piele şi m-am încălţat cu o pereche de bascheţi. Tata era umpic mai elegant ca mine , imbrăcat cu o cămaşă albă, sacou, blugi dar nu conta. L-am luat pe Mike, pentru că era o ieşire în familie şi el face parte din familie... ziua trecu repede... seara m-am schimbat în pijamale, l-am luat pe Mike în pat cu mine, i-am citit o poveste până am adormit amândoi... a doua zi, când m-am trezit tata nu era , plecase devreme, am presupus că avea treabă... ziua am petrecut-o în cameră împreună cu Mike.. se facuse ora 21 şi tata nu apăruse... l-am sunat de câteva ori dar nicio şansă ... m-am îngrijorat.. nu ştiam ce să fac ca să îl gasesc...
Trecuse o săptămână în care încercam cu disperare să îl gasesc pe tata dar în zadar...
Într-o zi venise la mine managerul hotelului ..
---Domnişoară Montoya, îmi cer scuze de deranj dar a apărut o problemă. Se pare că, contul dumneavoastră este gol . Şi v-a trebui să eliberaţi apartamentul.
---Este imposibil. Nu se poate aşa ceva.
--- Din nefericire este adevărat. Aveţi la dispoziţie jumătate de oră să eliberaţi apartamentul.
După ce domnul a ieşit din camera, am început să strâng lucrurile mele şi ale tatei şi am plecat.. unde să mă duc acum? Ce o să mă fac singură într-un oraş atât de mare, fără tata?
Am mers câteva străzi, pierdută, gândindu-mă la tata... Am zărit un afiş pe geamul unui restaurant spunând ca se caută ospătar... În momentul acela era unica mea salvare, am intrat , am vorbit cu managerul şi după o lungă discuţie a hotărât să mă angajeze şi să îmi ofere cămăruţa liberă din spate până reuşesc să îmi gasesc altceva.
M-am dus în cămăruţa mea, m-am aşezat în pat şi am început să plâng .. Îmi era dor de tata, îmi era frică, de ce el e de negăsit, de ce conturile sunt goale... Am adormit cu lacrimi în ochi .
A doua zi m-am trezit devreme pentru a începe munca.. Colega mea , Liz era foarte simpatică şi m-a ajutat mult. Ziua trecuse foarte repede, mi-am terminat restul treburilor şi m-am dus în cămăruţă. După jumătate de oră, cineva a bătut la uşa mea..
---Bună, tu eşti Samantha Montoya?
---Da, eu sunt. Dumneavostră cine sunteţi?
--- Numele meu este James Brown, şi sunt agent FBI. Am venit pentru că trebuie să vorbim despre tatăl tău.
---L-aţi găsit? Este bine? A venit cu dumneavoastră?
---Nu, îmi pare rău , dar tatăl tău a fost găsit mort în această dimineaţă.
