Jurnalul unui insotitor de bord

2

  Vazusem pe internet o gramada de opinii si campanii publicitare in ceea ce privea munca de insotitor de bord,cred ca toate fetele sau macar 60%din populatia feminina se vede macar o data imbracand o uniforma frumoasa,colorata a unei mari companii aeriene si de ce nu sa devina chiar imaginea lor.

Te lasi atrasa in ideea ca a fi insotitor de bord inseamna sa calatoresti,ceea ce nu prea e adevarat,asta doar daca lucrezi in cadrul unei companii aerine mari din afara care are si escale,companiile low-cost din Romania avand zboruri de tip turn-around,ceea ce inseamna ca ajungi in aeroportul din tara respectiva si incepi sa pregatesti aeronava pentru zborul de intoarcere si incepi imbarcarea pasagerilor,

PROBABIL acuma va intrebati de unde stiu aspectele astea ..

Eu fiind studenta la litere ,ei bine,in anul 2 de facultate s-au intamplat lucruri care mi-au schimbat viata si care m-au facut sa fiu cine sunt acum.

In timpul pandemiei ,odata cu primele examene online mi-am dat seama ca nu imi doresc sa ajung una dintre persoanele care merg la munca in fiecare dimineata cu parere de rau,voiam sa fiu fata care atunci cand intra pe usa sa lumineze sala,pentru ca ii placea ceea ce face,voiam sa luminez oamenii cu zambetul meu si sa ii fac sa fie mai pasionati de ceea ce practica.

Cumva,am aflat de o scoala de insotitori de bord,de la una dintre prietenele mele de pe o retea de socializare si I-am contactat.In august 2020 incepand deja cursurile pentru meseria mea de vis.

A fost o etapa din viata mea pe care as retrai-o oricand,am facut parte dintr-un grup de oameni minunati alaturi de care mi-am doborat cele mai mari temeri pe care le aveam, precum,teama de a mai avea incredere in cineva,teama de a fi ranit dar si alte temeri ca si vorbitul in public,

De aceste frici mai rationale au avut grija o echipa de profesori excelenti pe care ii admir din toata inima,oameni care deschid drumuri noi pentru cursanti,oameni mereu cu zambetul pe buze,oameni care te fac sa vezi aviatia asa cum este si sa ajungi sa o iubesti mai mult decat o faci deja.

Totul a inceput cu dorinta de a-mi vedea familia din strainatate,calatorind atata timp am reusit sa observ cat de usor poti sa faci un om sa zambeasca ca si insotitor de zbor.

Noi stim ca oamenii calatoresc dar nu stim motivul pentru care ei o fac,poate sa fie un motiv de fericire sau nu. Ceea ce este important este sa tratezi fiecare pasager cu aceeasi iubire in suflet si vei primi cel mai frumos cadou :zambetul 

Asadar pe langa pasiunea pentru aviatie ,iubirea pentru oameni m-a determinat sa aleg aceasta meserie! Aceasta scoala a fost un factor imperios necesar in angajarea mea  datorita faptului ca mi-a oferit curajul sa cred ca pot sa fac si eu asta.

Dupa aproape 2 ani de facultate ,incepusem sa-mi pierd speranta dar odata cu toate cunostintele acumulate in timpul cursului care au fost predate in cel mai frumos mod de catre cei mai buni profesori,cu o pasiune uriasa pentru aviatie ,toate activitatiile au fost motive in plus sa incerc.

Scoala de aviatie a fost sprijinul pe care nu l-am gasit in alte persoane . Aceasta meserie are o multime de bucurii si satisfactii dar cea mai mare bucurie este faptul ca mereu cunosti oameni noi ,de la care inveti in fiecare zi multe lucruri frumoase!