Sînt singură. Mă plimb prin pădure cu picioarele goale și rog natura să mă ghideze. Nu mă concentrez pe drumul pe care merg. Îmi urmez doar instinctul și las pașii să meargă unde o vrea universul.
Ajung într-o poieniță unde pe un petec de iarbă un băiat stă și meditează. Are ochii închiși și nu îmi sesizează prezența. Mă apropii încet și mă așez la o oarecare distanță de el, în poziție de meditație. Suntem față în față și medităm.
Timpul trece iar eu simt cum o căldură plăcută îmi umple pieptul.
Aud un foșnet. Deschid ochii.
Te-ai ridicat. Te uiți la mine cu un zambet cald.
Mă ridic. Fac un pas împleticit spre tine.
Mă iei în brațe. Sunt acasă.
