SSICK ||MinSung||

2

Minho POV

" Și după a plecat de parcă nu el a făcut o scenă de dimineață. " I-am zis amicului meu Chan despre încăierarea de ieri.

" Știi, uneori poveștile de dragoste necesită și o pauză între reprize. "

" Am o idee! " Mi-am luat telefonul de lângă fundul lui gras si am intrat în mesaje.

În 2 minute de gândit, i-am arătat ce am inventat.

Chan s-a uitat câteva momente la telefon, după care și-a pus palmele peste față.

" Am zis pauză, nu să te desparți de el."

Mi-am scarpinat ceafa și am analizat mesajul încă o dată.

" Citește în voce tare ceea ce ai scris, după argumentează. "

" Han Jisung, am stat și m-am gandit de ieri până azi, și am ajuns la concluzia că nu mai simt ceea ce simțeam pentru tine acum 4 ani. Vreau să ne despărțim. " Am citit lent și cu intonație.

" Nu vezi problema? " M-a privit disperat.

" Nu? "

Acesta mi-a apucat telefonul, dorind să-l tragă la el probabil, însă am ținut de el ca de propria viață, astfel acesta căzând pe covor.

Chan mă privea mort pe dinăuntru.

" Ce-i cu privirea asta? "

" S-a trimis mesajul."

Am ridicat telefonul repede și am văzut că într-adevăr s-a trimis.

" Totuși, nu văd care e problema? "

" Problema este că ești prost ca să te desparți printr-un mesaj amărât de omul cu care ai fost împreună 4 ani la bine și la greu, asta e problema cap sec. " Mi-a dat o dreaptă peste ceafă.

" Dacă nu l-a citit, înseamnă că nu voi avea probleme. " Am dat din umeri. " Sunt sigur că voia la fel să facă, însă în real sau printr-o scrisoare sau ceva, e prea creativ. "

" Minho, îți recomand să îi spui în persoană, așa discutați și ajungeți la un numitor comun. " M-a privit câteva secunde, după care a oftat. "Ah, la naiba, dă-i pace, e prost și dacă îi explici. " Și-a bătut umărul.

" Nu poate fi atât de rău, nu? Până la urmă, nu-i prima lui despărțire și nici ultima. "