JACKSON

Prolog

Sunt prins între trecut și prezent, încât nu mai știu ce e real sau nu.

*🍁*

Nu îmi amintesc cum am fost înainte de asta. Mie îmi pare că am fost așa mereu, iar ție, că îți este ușor să nu simți prea multe.

Un timp, asta am crezut și eu, dar apoi... Ai apărut tu în viața mea.

Prima data ai fost ca o ploaie de primăvară. Nu o simți când vine, nu te anunță. Începe brusc, și se termină repede. E măruntă, delicată, dar destul de puternică cât să te ude până la piele.

Nu îmi plac ploile.

E de parcă tot pământul se înmoaie, și așa am fost și eu.

Ea ploaia.
Eu pământul.

M-am înmuiat la atingerea ta.
Și dacă la început m-am speriat, și te-am respins, ai continuat să cazi peste sufletul meu, până mi-ai pătruns prin piele, prin carne, prin oase, și ai ajuns acolo unde nu credeam că mai există ceva.

Să simți că ai un suflet, că îți pasă, și că doare, e uneori singurul gram de speranță de care ai nevoie să continui.

Durerea îți arată că trăiești, dar prea multă, te omoară.

Nimic nu doare mai tare, ca sufletul.
Pentru că la fel ca pământul, avem nevoie să fim udați din când în când, tânjind după emoții și sentimente.

Sunt ca un câmp lipsit de flori, care așteaptă ploaia să vină.

Nu mă mai tem de tine.

Vreau să văd și eu florile, cum înfloresc pe pajiștea mea. Și pentru asta, am nevoie de ploaie.

Eu pământ arid.
Tu ploaie grea.
Pentru că dragostea ta, n-a fost nicicând ușoară.

*🍁*

Suntem pe aici, pentru că nu știu.
Asta a venit asa, brusc, ca o ploaie😂😳

Prologul și epilogul vreau să fie pentru seria LN capitolul plin de însemnătate, care exprimă emoții de dincolo de cuvinte. Figuri de stil și comparații, simbolurile florilor pentru că seria asta e dedicată bunicii mele care iubea florile și pe care am iubit-o enorm. Simt că încă e pe aici, cu mine, și-mi dă putere și inspirație să-mi urmez visurile.

Așa că, pls pls pls, nu mă înjurați 😂 că încep o mie de cărți, și nu termin una.
Le voi termina pe toate, promit. În fond și la urma urmei, momentan viața mea e o scriere continuă. Mă dedic 1000% acestui lucru, și sunt recunoscătoare că încă pot să fac asta.

Cred că acum, la sfârșit de an, refulez de sentimente care trebuiesc investite în ceva. Sunt prea multe, de toate culorile, și simt nevoia să le presar în fiecare carte începută.

Azi aici, maine la ABEL, poimâine la LN care e pe terminate, și de ce nu, și la HAWKS și TRIUNGHIURI care sunt mafia romance, genul pe care l-ați adorat și care pentru mine e ceva special🖤🙏

Eu cu toate cărțile astea sper să evoluez, pt ca mi se pare că nu e niciodată suficient. Vreau să vin mereu cu ceva mai interesant. Eu sunt într-o cursă continuă cu mine însămi. Dacă ieri am scris la ABEL, azi vreau să mă autodepășesc cu JACKSON, and so on.🖤🥰

Hai că m-am descarcat puțin și personal aici, dar mi-e comod, pentru că știu că sunt înconjurată de oameni dragi aici. Wattpad e a doua familie.

Vă iubesc și vă mulțumesc infinit că sunteți încă aici, gata să vă răniți sufletele în vreun capitol de-al meu.
Ps: și eu plâng când scriu la capitole uneori, așa că suntem împreună în asta.🥺🤫