Stateam langa el privindu-l in ceata. Ploapele imi erau grele vrand sa stea inchise.
Langa mine era el... Plin de sange statea rezemant cu capul de geam cu ochii inchisi.
Ochii mi se inchisesera si mie căzând intr un somn profund.
~skip time~
Deschid ochii usor si ma uit in jur, observ un salon alb cu o canapea neagra din piele lipita de unu dintre peretii laterali.Ma uit in stanga mea si observ aparate si fire care erau legate de mine, încerc sa ma ridic in fund dar in zadar, mana mea era rupta si corpul ma durea ingrozitor.
Nu dupa mult timp imi aduc aminte de ce sunt aici si ma dau jos din pat cu greu dar panicata, luând dupa mine bara de care era agatata perfuzia.
Merg repede dar cu pasi marunti pe holul pustiu al spitalului cu lacrimi in ochii si cautand macar o asistenta.
Dupa ceva timp dau de cineva , il privesc plangand si incerc sa deschid gura sa ii spun ceva dar cuvintele nu ieșeau. Ma panichez tare si incep sa gesticulez, bărbatul inalt ma ia de maini si ma priveste cu caldura.
?: ce faci aici? Ar trebuii sa te odihnesti dupa cele întâmplate.
Aparent era doctorul care avusese grija de mine, incep sa gesticulez si sa plang mai rau iar el ma ia de mana ajutandu ma sa merg inapoi salonul meu. Eram desculta si imbracata doar intr o rochie de spital, parul meu brunet era destul de aranjat spre surprinderea mea dar fata mea nu arata tocmai impecabil. Buzele imi erau fara culoare, ochii erau tristi si plin de lacrimi iar zâmbetul meu de odinioară disparuse, priveam cu o fata neutra dar in acelasi timp speriata si ranita.
Ajunsi in salon ma bag înapoi in pat si ma uit la el, imi zambeste cald si imi intinde un creion si un carnetel pentru a putea scrie. Le iau usor si incep sa insir cuvinte pe foaie.
"unde este?" " ce s a întâmplat cu el?" "e bine nu?" "de ce nu pot vorbi?"
Ii întind apoi carnetul uitandu ma la el.
?: Nu poti vorbii temporar. Aceasta reactiie este cauzata de socul accidentului.
Dau usor din cap apoi ii fac semn sa raspunda si la celelalte intrebari. Se uita usor in jos si lasa carnetul pe pat apoi ma priveste cu ochii tristi si el.
?: Din pacate pe el nu l am putut salva... A fost prea tarziu iar el a fost cel mai afectat de accident.
In momentul acela am simtit cum toata lumea si viata mea s au prabusit . Ma uitam în gol si lacrimile continuau sa curga pe fata mea.
_____________
Helow sper sa va placa povestea, este una destul de trista la început dar in timp devine misterioasa si palpitanta.
Imi cer scuze pentru eventualele greseli. Oricum eu am sa stau sa recitesc mereu capitolele sa vad unde am gresit ^^
