Virtual game in real life! BL

21

-Care e urmatoarea miscare?intreaba Yohan.Mai avem de ultima de facut,ce stii despre orarul ei?

-Am incercat sa caut,dar mai mult lucreaza la companie.

-Baieti...

-Atunci va fi mai greu sa o putem ademeni afara?

-Asa se pare!ii raspunde Blade.

-Baieti!striga mai lutenric satenul.Ne oprim!

-C-ce?Ce vrei sa spui?spune Blade socat.

-Daehyun,chiar vorbesti serios?Dupa cate am ajuns sa facem?

-Ce sa mai facem baieti?Nu putem sa omoram un om,pana la urma nici nu stai in ce era bagata!Nu,nu vreau sa i-au o viata!ii spune prinzandu-l de mana pe ciocolatiu.

-Dar,Daehyun,nu putem sa riscam sa fiim despartiti!se impotriveste.

-Blade,daca stiu un lucru,e faptul ca nimik nu va putea face asta.Dar chiar nu vreau sa stric o viata inocenta pentru ceva orgolios ca si gandul care il avem.

-Esti sigur ca vrei sa dai totul balta?spune Yohan trist,dar ingrijorat pentru bunul sau prieten.

-Sunt sigur.Pana la urma...

Apune ducandu-si usor mana spre burtica sa,incercand usor sa o mangaie,cu cealalta ii ia mana lui Blade punandu-io pe burtica ca.Degetele calde ale ciocolatiului lasau o senzatie minunata peste materialul ce despartea pielea fierbinte a satenului.Ochii celor 2 barbati s-au marit,avand acelasi gand dar nesiguri.

-Vrei sa spui...

-Ca sunt insarcinat?Desigur!spune scapand cateva lacrimi,luand mana satenului pentru a-și pune usor capul in palma sa strangand de ea.Vom avea un copil,Blade!Chiar nu vreau sa ajung sa distrug viata cuiva,sa stric viata pentru viitorul noatru copil si sa spuna ca parintii lui au fost plini de sine incat sa se gandeasca doar la ei si au omorat un om.

-Inteleg...Pana la urma,nu doresc nici ca tu sa ma urasti,nu vreau sa iti ies din cuvant.spune sarutandu-i usor ochii rozalii.Yohan?Ce spui?

-Pana la urma am facut un bine pentru fata.spune oftand dar fericit.Ma bucur ca a-ti decis asta,dar nu stiu ce se va intampla peste urmatoarele zile...

-Orice s-ar intampla,atunci vom imfrunta impreuna!spune Blade zambind,luandu-l pe saten ca sa il tina in bratele sale.

-Stii?spune Yohan asezandu-si corpul pe un scaun.Chair e ciudat s ail vad pe Daehyun in pozitia asta?

-In ce pozitie te referi?spun amandoi deodata.

-Mereu esti serios,stresat,te enervezi mereu,nu iesi afara mai deloc si esti prins mai mereu in documente sa nu vorbim ca de abia ajungi sa ai o masa cum se cuvine.

-Deci de aia erai asa slab?intreaba realizand ciocolatiul.

-Nu sunt chiar asa slab!se revolta si satenul.

-Nu acum!surade sotul sau.Acum ca va creste bebe,atunci o sa fii mai plinut si...rotund!

-Blade Adeus!Faci misto de mine?!se rasteste satenul,prizand firele de par ale sotului sau tragand usor de ele.O sa mai pupi tu ceva parti de ale mele cand io fii tu ca un butoi.

-Hai,acuma sa nu facem armasar din tantar.Sincer vorbind chiar erai destul de slab.

-De cand v-ati reintalnit.le atrage atentia Yohan.Observasem de atunci mici schimbari,care mergeau spre mai mari.Dar era si o schimbare dupa ce se trezise la sptal,dar crezusem ca e din cauza șocului sau ceva.Macar acum stiu adevaratul motiv!Ai grija de el ca altfel te fac znopi,chiar daca esti tu rege sau nu!

Yohan incerca sa faca pe durul ca sa isi protejeze prietenul,stia ca nu avea multa putere in cazul de era sa ii sara la gat.

-Important e ca a aparut in viata mea,nu conteaza ca prin intermediul acestui joc sau nu.Pana la urma chiar avusesem o senzatie ciudata cand ți-am vazut prifilul de înscriere.

-Acum ca zici,cum de nu te-am vazut dupa atatia ani de cand lucrez aici?

-Evitam,cum am mai zis din cauza unei senzatii ciudate.Stiu,suna stupid!

-Putin,dar pentru stupizenia ta te iubesc!

-Si eu te iubesc!spune Blade sarutandu-si sotul.

-Buna!

-Zozo?!striga baietii socati.