Incomprehensible [Zayn Malik] | Română

¢αριтσℓυℓ 1

Am oftat in timp ce m-am uitat pe fereastra la ploaia torentiala. Nu a incetat sa ploaie toata dimineata si drumurile au inceput deja sa se inunde. Vremea a fost oribila in ultima vreme, mult mai rau decat a fost pentru un timp. Ca sa fiu sincera, eram satula de asta. De ce nu am putut trai intr-un loc mai cald, cu mai putine ploi si mult mai mult soare? De acea mereu am iubit sa merg in vacante in Franta – era mereu cald acolo. Cel putin in comparatie cu Londra, era.

Nu am putut sa ma concentrez in mod corespunzator cu ploaia fulminand in jos pe scoala – era destul de zgomotos. De obicei, mi se parea usor sa citesc inconjurata de zgomote, dar ploaia era disturbanta, mai ales cand cadea cu rata cu care o facea. Kate nu a putut intelege niciodata dragostea mea pentru lectura si nu isi putea imagina cum puteam sa stau sa citesc cu atat zgomot in jur.

Kate Rogers a fost cea mai buna prietene a mea. Intotdeauna a fost, inca de dinainte sa incep scoala primara. Ne-am apropiat imediat, asemanarile noastre ne-au apropiat una de alta, care apoi a condus la faptul ca suntem cele mai bune prietene. Nu ne-am parasit una pe alta inca de atunci. Eram precum lipiciul intr-un anumit fel, presupun. Ea era interesata de citit si invatat precum eram si eu, chiar si atunci cand eram mai tinere, deci presupun ca interesele au avut un impact acolo. Sincer nu stiam ce m-as fi facut fara ea.

Nu eram una dintre acei adolescenti care avea doar un prieten cel mai bun. Aveam un grup mare de prieteni. Eram norocoasa din acel punct de vedere. Cateva persoane din anul meu erau hartuite in moduri atat de oribile incat ma faceau sa ma simt rau. Era dezgustator sa vezi cat de oribil erau tratate unele persoane in scoala. Eram norocoasa sa nu fiu in acea situatie – prietenii mei erau foarte sustinatori si iubitori fata de mine si eram recunoscatoare pentru asta. As urâ sa fiu intr-o situatie in care as simtii ca toata lumea era impotriva mea. Simteam compatimire fata de acei copii.

Am oftat din nou si am inchis Sa Ucizi O Pasare Cantatoare. Am pierdut numarul de cat de multe ori am citit-o. Era o carte atat de grozava in opinia mea si niciodata nu ma plictiseam de ea. Puteam citi orice gen de carte si inca as gasi povestea fascinanta. Am bagat cartea in ghiozdan si m-am ridicat din locul in care stateam. Biblioteca era intotdeauna goala dimineata, deci acolo mergeam inainte de a se suna de intrare. Bibliotecara intarzia intotdeauna si avea incredere in mine incat sa pot veni fara a fi supravegheata de un adult. Tot timpul mi-a placut sa imi petrec timpul in biblioteca, sa fiu sincera.

Mi-am impins scaunul sub masa si repede mi-am prins parul cret intr-o coada de cal inalta. Am oftat in timp ce am ratat cateva suvinte de par aflate aproape de ureche. Am aruncat o privire in sus catre ceasul care ticaia deasupra usii bibliotecii. Inca au mai ramas cinci minute pana ce clopotelul suna. Nu va strica cu nimic sa ajung la ora mai repede, nu? M-am intors catre usa si am inchis-o in spatele meu. Am spus Buna Dimineata catre Domnul Ronson, directorul, in timp ce a trecut pe langa mine. Repede mi-am scos iPod-ul si mi-am pus melodiile pe modul amestecare. Imi placea orice fel de muzica, de la rock, pop si chiar si unele melodii clasice. Am zambit pentru mine cand I’m Yours de Jason Mraz a inceput. Am fredonat in timp ce am cotit in jos de-a lungul coridorului catre zona de receptie de la intrarea liceului.

Am zambit in timp ce am vazut-o pe Kate stand la usile de la intrare, ochii ei larg deschisi si gura intredeschisa. Arata putin socata daca eram onesta si ma intrebam de ce. In toti anii nostri, niciodata nu mi-am vazut cea mai buna prietena lasata intr-o stare de soc. Am cotit catre ea si mi-am scos castile afara din urechi. Ea mi-a oferit un zambet mic in timp ce ma apropiam, dar nu inainte de a-si indrepta ochii catre biroul de receptie. Mi-am infasurat castile in jurul iPodu-lui si l-am bagat in buzunarul din fata al gentii.

“Kate, la ce te uiti?” am intrebat eu. Mi-am fluturat mana in fata fetei ei incercand sa ii castig atentia, dar nimic nu functioana. Am cedat si i-am urmat privirea catre receptie. Acolo statea un baiat inalt, in fata biroului vorbind cu Doamna Harris, receptionista. Si ea parea de asemenea ca ii facea ochi dulci baiatului. Nu l-am mai vazut inainte, deci trebuia sa fie un elev nou. Imi amintesc ca a avut loc o discutie intreaga legata de cineva nou care se inscria la scoala, deci trebuie sa fie acest tip care state in fata mea. El statea rezemat de rama geamului de la receptie, mainile lui deasupra capului in timp ce vorbea in jos catre Doamna Harris. El purta o geaca maro de piele pe deasupra unui tricou alb. Jeansi negrii ii atarnau in jos de jumatatea inferioara si avea Conversi albi in picioare. In concluzie, arata destul de bine.