Heei.Asta e prima mea poveste si nu stiu exact cum ma descurc,deci va rog sa-mi spuneti voi.Povestea oricum o s-o continui indiferent daca am sau nu comentarii sau multi cititori,dar ar fi mult mai okei sa vad critici sau poate chiar aprecieri.Pace! :)
"O,nu!E luni.." imi spun in gand dezamagita cand alarma ma anunta ca trebuie sa ma trezesc.Nu pot sa cred ca m-am mutat in Bucuresti!Nu suport orasul asta!Imi era atat de bine in Constanta...Acolo e locul meu,acolo am toti prietenii,acolo am totul.Aici?Aici nu am nimic.Nu imi vine sa cred ca imi voi petrece clasa a11-a aici.Nu pot sa ma gandesc ca nu vor mai exista momentele din ora de Franceza in care nu venea profa si faceam ca nebunii de ne amenintau toti profesorii cu nota scazuta la purtare.Sau toate avertismentele aduse mie cand Erica ma facea sa rad de ajungeam pe podeaua clasei.Dar asta e,s-a intamplat.M-am mutat si trebuie sa trec peste.
M-am trezit din pat si am inceput sa ma aranjez.Cum era un Soare destul de puternic afara am decis sa apelez la o rochie nu foarte scurta,putin deasupra genunchilor,alba,cu model floral,o geaca albastra de blug,o pereche de balerini maronii si o geanta mare de aceeasi culoare.Mi-am impletit parul intr-o coada in partea stanga,m-am dat cu putin fond de ten si rimel si am coborat la masa.
I-am dat mamei un "Buna dimineata!" cam sec,am mancat in graba painea prajita cu unt si sucul de portocale ce mi le pregatise si dusa am fost.
In drum spre liceu,in incercarea de a nu-mi aduce aminte ca viata de n-o sa mai fie asa cum ma obisnuisem eu,ma tot gandeam la chestii stupide de genul:De ce frunzele copacilor sunt verzi?Nu puteau fi roz si facute din vata de zahar?Sau de ce cainele se numeste caine si pisica se numeste pisica?Cum ar fi sa le schimbam numele intre ele?Atunci am spune "Ce dragut toarca cainele!" si "Aoleeu pisica mea nu se mai satura din latrat!",nu?Ar fi foarte ciudat,trebuie sa imi dati dreptate.
Oricum ar fi,ajung intr-un final la liceu si raman blocata in fata portii,uitandu-ma in gol.Simteam cum lumea se inghesuia sa treaca pe langa mine si cum ma injurau toti ca le blochez calea,dar nu imi pasa.Nu ma puteam misca.In cap au inceput sa-mi treaca mii si mii de ganduri despre cum ar putea arata colegii,sala de clasa,laboratoarele sau profesorii,caci nu aveam nici cea mai vaga idee.Tot ce am vazut in scoala asta a fost coridorul parterului in drum spre biroul directorului atunci cand am mers cu mama sa ma inscriu.L-am vazut si pe dansul,bineinteles.Purta un costum negru,camasa alba si cravata de aceeasi culoare precum costumul ceea ce ii dadea un are stilat,punandu-i in evidentia ochii de un negru intens.Avea in jur de 40 de ani si pot sa jur ca in tinerete a fost si el un rebel.Dupa cum il privea mama am realizat era destul de interesata de el,avand in vedere ca de la decesul tatei de acum 2 ani nici nu avea tupeul sa se uite in ochii altor barbati.Dar lui ii urmarea fiecare pas cu mare atentie,el raspunzandu-i privirilor si flirturilor subtile.Probabil de asta cu o luna mai tarziu simteam cum hainele mamei aveau imbibat mirosul parfumului lui in ele.Si de asta tot spunea ea ca trebuie sa mai aduca nu stiu ce formulare pentru a ma inscrie complet.
Dar hai sa revenim.Stateam atintita cu ochii mari in fata portii pana cand aud un mic clinchet de clopotel,asta insemnand ca trebuia sa ma indrept spre clasa.Ma uit pe fisa lipita pe usa intrarii profesorilor si vad: Clasa a11-a D-sala 15,etajul II si ma gandesc "Perfect!Intr-un an tot urcand si coborand scarile astea o sa dau jos cateva kilograme." Incep sa urc pana ajung in sfarsit in clasa.Acolo ne-am intalnit cu diriga' care ne-a spus sa ne impartim in grupe de cate 5 si sa mergem in liniste spre biblioteca pentru a ne lua cartile.Da,sigur,liniste...Toti urlau ca bezmeticii si pareau foarte entuziasmati ca a inceput noul an scolar.Sa vad maine la ora de mate cata energie o sa mai aibe.In fine,avand in vedere ca in clasa suntem 30 si ca nu mai era niciun loc in vreo grupa de fete,decid sa merg cu cei 4 baieti ramasi.Nu prea ma incanta gandul asta.Pareau sa fie baietii de cartier,genul ala de afurisiti care nu suporta cand ii refuza o fata.Doar sa incerce ceva cu mine.Nu stiu cu cine se pun.
Am inceput sa coboram scarile in drum spre biblioteca,care se afla la parter.La un moment dat unul dintre "baietii de cartier",pe care nu-l observasem pana atunci,imi intinde mana si spune:
-Jaden!
Imi arunc ochii asupra lui,ii strang mana si ii raspund pe un ton destul de neinteresat:
-Sharon!
