SĂRUTUL TRĂDĂRII -VOL I

Capitolul I

      După ce că eram forțată să mă căsătoresc cu un bărbat pe care nici măcar nu-l cunosc mai eram și încuiată în turn până în ziua în care ritualurile aveau să înceapă. Stăteam la geam și priveam cum norii negri acopereau satul.
Uitându-mă afară am rămas pierdută în gânduri. Îmi imaginam un om înalt slab și bătrân. Doar gândul că un asemenea om mă putea atinge îmi creea greață.
Gândurile mi-au fost întrerupte de Aurora , servitoarea ce îmi aducea mâncarea.
   —Mai aveți nevoie de ceva prințesă?
—Spune-mi Via, suntem de aceeași vârstă.
Aceasta mi-a zâmbit și mi-a lăsat mâncarea pe măsuța de lângă pat.
—Aura, știi ceva despre acest prinț?am întrebat-o sperând să primesc un răspuns bun.
—Nu prințesă. Tot ce știu este că cu ajutorul său regatul nostru o va duce bine mulți ani de acum încolo.
  Lăsându-mă singură și continuând să mă uit pe fereastră mă întrebam dacă oare și el se întreabă cum arăt? Cum sună vocea mea sau cât de amabilă sunt.Mi-aș fi dorit să nu ajung curând la vârsta maturității, în ultimul an nu era zi în care să nu mă gândesc cât de puțin mai am până mă voi căsătorii și voi pleca într-un regat nou părăsindu-mi sora.
     Noaptea a trecut repede, am fost trezită de către mama dis de dimineață pentru a începe primul ritual în care pe brațul stâng avea să mi se tatueze o vulpe care poartă coroana ce reprezintă Vendad.
  Am fost întinsă pe un blat de beton fiind înconjurată de multe ursitoare care cântau,rugau și dansu mama ardea flori uscate împrăștiind fumul prin încăpere,iar bunica din partea tatei se ocupa de brațul meu.
—Mamă, tu l-ai văzut vreodată pe acest prinț?
—Viana acest subiect este interzis. a răspuns pe un ton autoritar
   Durerea pe care acele mi-o provocau îmi făcură spatele să se arcuieze.
Am fost unsă cu cenușa florilor arse pe întreg corpul.
După terminarea ritualului am fost dusă înapoi în turn.
Peste 2 zile avea loc nunta iar fiecare minut care trecea era o povară pe sufletul meu. Rămasă din nou singură am lăsat sentimentele să iasă la iveală.M-am lăsat lipită cu spatele de ușă și plângând în liniște, nu voiam să fiu auzită și trasă la răspundere.
    Nici un om nu ar trebui legat de o persoană pe care nu o iubește. De ce părinții mei nu realizau asta? De ce nu puteam să-mi trăiesc viața cum doresc?
Mama m-a luat prin surprindere, neavând timp să-mi șterg lacrimile mi-am acoperit fața cu câteva șuvițe de păr.
—Ce s-a întâmplat Viana? m-a întrebat îngrijorată.
—Nimic. i-am răspuns în șoaptă.
Aceasta mi-a ridicat bărbia cu degetele sale subțiri.
—De ce trebuie să mă căsătoresc cu un om pe care nu-l cunosc, nu-l iubesc?
—Pentru că așa este tradiția, ești dăruită celui pe care părinții ți-l aleg.
—Tu te-ai căsătorit cu tata din iubire?
   A tăcut câteva secunde după care a spus:
—Nu, dar am ajuns să-l iubesc pe urmă.
  Bănuiam demult acest lucru diferența dintre ei este de peste 20 de ani. Mama este o femeie frumoasă iar tata este bătrân.
—Ți-a fost greu? privind-o cu milă așteptam răspunsul său.
—Lasă întrebările și culcă-te mâinile vei avea o zi obositoare.
   M-a sărutat pe frunte ieșind și încuiând ușa în urma sa.
Nu puteam să dorm, știind că mâine este ultimul ritual iar ziua următoare aveam să mă mărit îmi creea un gol în stomac.
   
       Cărbunii erau deja întinși când am ajuns eu. Ritualul acesta cerea trecerea prin cărbuni încinși.
Necesita să mă îmbrac cu o rochie roșie iar tălpile să-mi fie unse cu ulei.
Mama mă ținea de o mână în timp ce Aura de cealaltă și bătrânele spuneau rugăciuni în limba vendană populară pe care eu nu o înțelegeam.
Mai aveam doar 3 pași dar simțeam că nu mai pot. Tălpile îmi sfărâiau. De două ori am căzut în genunchi. Am parcurs și ultimii pași grăbindu-mă spre balia care era umplută cu apă rece. Nu am putut urca în turn pe picioare așadar a trebuit să fiu ajutată.
Servitoarele au început decorarea pentru nuntă iar mama mi-a ținut un discurs despre cum aveam să mă comport mâine.
Nu am voie să râd, să plâng sau să zâmbesc. Seamănă mai mult a înmormântare.
După ce a plecat am început să mă plimb înainte și înapoi prin cameră gândindu-mă la ce aveam să fac.
   Aura a intrat în încăpere, m-am repezit spre ea luându-i mâinile între ale mele.
—Ai făcut rost de ce ți-am cerut? am întrebat-o agitată.
—Da, poftim le ai în această punguță.
Am luat punguța, înăuntru aveam exact ce-mi trebuia. Tot ce mai aveam de făcut era să-mi rezolv cumva cu tălpile deoarece mă usturau enorm.
—La miezul nopții voi veni, tu să fi pregătită. Acum plec.
Eram atât de hotărâtă încât nimic nu m-ar fi putut opri. M-am întins în pat decisă să mă odihnesc pentru a avea energie. O bătaie ușoară în ușă m-a trezit, era Aura mă aștepta. Mi-am luat papucii rapid, trena verde și am ieșit. Aceasta mergea înainte pentru a se asigura că nu este nimeni care ne-ar putea distruge planul.
Am reușit să trecem de gărzi fugind prin tunelul din beci.
—Să ai grijă de tine! Sper să nu fie ultima oară când ne vedem. spunea Aura cu lacrimi în ochi atunci când am ajuns la capătul satului.
—Și tu să ai grijă de tine!
—Acum haide fugi până nu ne vede cineva.
Am început să alerg cât tare puteam , voiam ca până la finalul nopții să fiu departe de cetate.
Ceasul bătea de două iar eu eram pe un deal de pe care puteam vedea întreaga cetate, nu era zarvă.
Mi-am continuat drumul prin câmp. Ploua și era frig, tălpile mă dureau tare dar era prea riscant să iau o pauză.
Dimineața se ivi. Eu eram între niște stânci,aveam trei drumuri din care ar fi trebuit să aleg una. Am ales-o pe cea de la stânga. Am rupt trena, o bucată am aruncat-o în buruieni iar cealaltă în lac așa gărzile aveau să creadă că m-am sinucis. Soarele deja se ivi pe cer, tata cu siguranță își dădu seama că lipsesc. Nu mai puteam să merg pe drumul principal dacă ar fi trecut gărzile aș fi fost prinsă așadar am luat-o pe cărări între copaci. Am ieșit din nou la câmpie aveam un deal de urcat iar cu puțin noroc avea să fie un sat după.
Din spatele meu se auzea o mare gălăgie, speriată că ar putea fi soldați am alergat printre livezile din lateral.
   Alergam atât de tare încât debea mai puteam vedea până când am fost prinsă din spate de braț gura fiindu-mi acoperită. Încercările de a scăpa au fost în zadar.
Am fost urcată călare depărtându-ne de locul unde ne aflam.
—Dacă vrei să trăiești până nu-ți spun eu nu vorbești, ne-am înțeles? a zis vocea din spatele meu.
Am dat din cap iar acesta mi-a luat mâna de la gură.