The poison of the Devil

Prolog

- Zayn! Strig catre el, inca ascunsa dupa mobilierul bucatariei. 

 Era aici, venise pentru mine, chiar daca il ranisem. Il putea lasa sa ma sfasie in bucati, sa ma ucida. Dar nu, el era aici, stand in fata mea cu acelasi aer rece.

- Te-ai gandit macar o clipa ca nu aveam cum sa te las aici? Am fost dupa astea. Imi raspunde, ridicandu-si tricoul pentru a-mi arata 2 pistoale mascate foarte bine. Ma trage intr-o imbratisare, o imbratisare care m-a calmat. 

- Vrei sa il... omori?

- Nu eu voi face asta, ci tu. Raspunde repede, dandu-mi pistolul. 

 Cunosteam acest pistol. Era primul pistol pe care am pus mana si cu care am tras vreodata. Era arma pe care Zayn a folosit-o ca sa ma invete cum sa trag. Nu eram speriata pentru ceea ce urma. Mizerabilul merita tot ce avea sa pateasca. Merita sa zaca in pamant si sa ajunga in Iad. 

 La auzul tipatului lui, amandoi am tresarit. Vocea lui groasa si mizera imi invada mintea cu frica, facandu-ma sa vreau si mai mult sa apas pe tragaci. Zayn imi sopteste planul pe care aveam sa il punem in aplicare in urmatoarele secunde, apoi sarutandu-mi scurt buzele, trage un glont in geamul bucatariei pentru a putea fii gasitit de mizerul de domn Malik.

 Planul functionase. Zayn reusise sa il aduca pe domnul Malik intr-unul din dormitoarele in care ma aflam. Domnul Malik nu isi strica reputatia umbland cu un pistol dupa el, ceea ce ma facea sa il 'joc' dupa muzica pe care o voiam eu. Aveam sa ii spun toate lucrurile rele la care m-a supus, si cum mi-a distrus aproape 2 ani din viata. Cei drept, intr-un fel vina era a mea, pentru ca am acceptat sa cad in bratele lui, l-am lasat sa ma manipuleze cu bani, multi bani.

Habar n-avea de ceea ce aveam sa ii fac. 

 Inocenta mea era un punct forte. In ultimii doi invatasem sa ma prefac, sa trec peste toate normele mele de bunatate si sa ma transform intr-o vampiroaica rea ori de cate ori era nevoie. Ma jucam cu oricine voiam, oricand voiam, dar tot ramanea o urma de vina in spate. Domnul Malik nu reusise sa imi distruga bunatatea in totalitate. Dar azi, nu va exista nici o urma de vina. Merita sa treaca prin tot ce avea sa pateasca, iar eu si Zayn meritam sa avem o viata normala. Fara politie, fara frica si fara pistoale. 

 Scaunul din fata mea il tinea strans legat pe Domnul Malik, lasandu-ma sa ii vorbesc, fara ca acesta sa ma atace. 

- Mi-ai facut ultimii 2 ani sa fie un calvar. M-ai torturat in cele mai rele moduri, m-ai facut sa plang in fiecare seara, m-ai facut sa ma distrug singura,

- Ai meritat-o, Abigail. Am fost acolo de fiecare data cand ai avut nevoie, totul pana cand ai inceput sa fii obraznica. Pana cand ai inceput sa iesi cu fiul meu. Respectul tau pentru mine scadea, trebuia sa actionez.

- Dar nu in modurile alea! Tip printre suspine la omul din fata mea, care-mi prezenta un zambet atat de lacom. Stia cu siguranta ca aveam un pistol la spate, dar nu stia ca il voi si folosi.

 Dupa o lunga amintire a tuturor chinurilor la care am fost supusa, printre lacrimi, am reusit sa scot pistolul si sa i-l prezint domnului Malik. Nu imi mai era frica de el, deloc. Statea legat de un scaun, in fata mea, neajutorat, dar nu isi oprise toate glumele si replicile sale dobandite din multii ani  petrecuti in industria oamenilor cu cravata.

- Stii ce? O sa termin tot rahatul asta aici. Spun, ridicand pistolul catre capul lui.

- Chiar o sa faci asta, micuta si inocenta Abigail? Ai uitat ca te-am facut sa simti dragoste? Ca te-am ajutat cu tot suportul meu moral si financiar? Asa ma rasplatesti? Inca nu isi terminase poantele, iar asta ma enerva la culme.

- Asta nu a fost dragoste! Nu am simtit dragoste, am simtit doar o frica permanenta! Tip, lacrimile inundandu-mi pentru a o suta oara fata.

- Mai tii minte ziua ta? Cand ti-am daruit primul si singurul cadou din viata ta? Cand ti-am luat cel mai scump lucru din viata ta? Chiar nu ai simtit iubire, Abigail? Chiar nu ai facut-o? Presuspun ca acum o sa tragi. Bine, fa-o. Dar o sa regreti cand o sa iti petreci restul zilelor cu afurisitul de fiu al meu, si o sa regreti ca l-ai omorat pe singurul barbat din viata ta care ti-a oferit iubire. Recunoaste ca m-ai iubit! Recunoaste-o! Tipa la randul lui, aducandu-mi mai mult curaj.

- Nu te-am iubit, domnule Malik. Totul a fost in interesul meu. Spun incet, apasand tragaciul pistolului.

 Cateva secunde a mai durat, pana ce creierul domnului Malik a fost invadat de un mic glont fatal. La auzirea 'semnalului', Zayn s-a grabit in camera, luandu-ma de acolo. Politia avea sa vina in putin timp, si aveau sa gaseasca trupul neinsufletit al domnului cu cravata.