Privirea

Capitol 2

Urc scarile cu o teama in mine nu are cum sa fie adevarat ce mi - a spus Louis . Cand in sfarsit am terminta de urcat scarile i-au fiecare camera la rand pana cand il vad pe Harry cu o fata blonda cu ochii albastri care se sarutau . Harry se pare ca nu m-a observat asa ca ma indrep spre usa dar il vad pe Harry . Eu incep sa alerg . Il aud strigandu-ma dar nu ilbag in seama tot ce vreau in momentul asta e sa dispar odata din casa asta . Stiam ca nu era o idee buna sa vin dar la cererea lui Harry am facut-o . In sfarsit gasesc afurisita aia de iesire si dusa am fost. I-au masina lui Harry si ma indrept acasa sa i- o las dupa care imi sun cea mai buna prietena Ioana daca poate sa vina la mine acasa . O astept parca ar fi secole pana cand vad o masina de culoare rosie . Ea este . Ii povestesc pe drum ce s-a intamplat si ne indreptam spre mall. Imi suna de mai multe ori telefonul dar nu il bag in seama stiind ca e Harry . Ma duc cu Ioana la magazin si ghici ce dau de el perfect . - Ana , imi pare rau am fost un dobitoc te rog stiu ca nu vrei sa ma mai vezi dar macar asculta- ma . - Bine . - Deci , cand tu erai la baie m-am intalnit cu Louis iar el mi-a dat sa beau un pahar , inca unul , si inca unul incat am pierdut numarul si m-am facut manga . Nu mai puteam nici macar sa merg sau sa stau in picioare . Asa ca m-am dus intr-o camera si a venit fata asta habar n-am cum o cheama si nu m-am putut abtine . Stii ca eu nu beau de obicei . Ma ierti ? - Bine . Dar sa nu se mai intample . - Promit .