Psst...
Am sa va spun o scurta poveste. Poate de groaza pentru unii, poate banala pentru altii.
Va pot insa garanta nu numai ca este reala, dar ca am trait-o pe pielea mea.
Ce ati spune de o scurta plimbare prin cimitir? Daca v-ar propune cineva cum ati reactiona? Ati fi incantati? Emotionati? Speriati? Ati merge din teribilism sau curiozitate?
Am primit si eu o propunere similara acum trei ani si pot spune sigur ca nu din teribilism am mers ci din pura curiozitate. Intotdeauna am fost fascinata de lumea din spatele lumii.
Asa ca am mers seara, in afara orasului, intr-un cimitir micutz si retras. Panorama iti taia respiratia. Numai ca vizita nu s-a limitat numai la admirat orasul. Era o seara calduroasa si stateam in masina cu trei prieteni, cu portierele deschise larg si ascultam Pink Floyd - The Divission Bell. Numai ca dintr-o data a inceput sa fie frig. Imi ieseau aburi pe gura si am inceput sa simt ca mai era ceva acolo.
Prietenii mei mancau chipsuri si intr-un final s-au decis sa plecam acasa. Radeau, glumeau si erau nepasatori. Recunosc ca m-am simtit usurata ca am plecat. Am iesit din cimitir cu masina si am pornit pe drumul plin de gropi si de damburi. Mergeam incet si am trecut pe langa zidul unei case. Tin minte ca farurile au luminat un coltz izolat si nu era nimic acolo. Numai ca imediat ce am trecut pe langa casa m-am simtit privita. Simteam ca este ceva in spate. M-am intors si in locul ala pustiu pe langa care trecusem cu numai cateva secunde in urma erau doua siluete. Transparente si de un albastru inchis, aproape negru. Erau siluetele a doi barbati, unul scund si plinutz si unul intalt si atletic. Si la aceasta ora sunt sigura ca acolo nu era nimic in momentul in care am trecut cand am pornit spre casa.
Si fara sa imi dau seama am simtit, am auzit inauntrul meu, ce au gandit, ce au simtit umbrele. S-au intrebat ce cautam acolo la acea ora. Iar silueta inalta a spus ca sintem doar in vizita asa ca ne-au facut urari de bine. Am intors capul si cand m-am uitat din nou nu mai era nimic.
Credeti ce doriti, eu asta am trait.
