•Două săptămâni mai târziu•
Noaptea se lăsase, auzindu-se pe fundal numai glasul greierilor si vântul ce flutura domol ramurile copacilor
Un întuneric misterios cuprinsese întreg regatul basmului în care Jimin se afla șezând pe iarba ușor răcoroasă
Numai lumina micilor stele ca niște puricei albi de pe cer îi mai ghideau calea, conducându-i gândurile într-un alt tărâm. Ele deveneau din ce în ce mai strălucitoare
Peisajul magnific, al florilor și al viețuitoarelor ce toate stăteau la odihnă, precum și păsările ce se așezaseră pe crengi, parca intenționat, pentru a admira frumusețea lunii , acestea conducând spre o poveste neimaginabilă
Așa își petrecuse blondul fiecare clipă a serii, cu o apreciere imensă față de minunile lumii, adormind în final lângă trunchiul stejarului bătrân din fața casei.
Jungkook- Să înțeleg că ți-ai găsit o nouă garsonieră.. *șoptește acesta imediat ce deschide ușa de la intrare zărindu-l pe micuț*
Fără a mai sta pe gânduri, își potrivește în fugă papucii de casă în picioare și se îndreaptă spre acesta
Jungkook- Huh? Cum poți fi așa drăguț chiar și când dormi...? *își mărturisește nelămurirea mai apoi coborându-se la nivelul acestuia începând prin a-i mângâia ușor obrazul drept*
Fu fermecat de felul în care lumina lunii pur și simplu îl făcu pe Jimin să pară acum personajul principal din cadru
Jungkook- Probabil asta e o nebunie dar văzându-te în ipostaza asta îmi doresc al naibii de tare să te sărut...
Acesta, fără a-și mai gândi acțiunile, prinde obrajii blondului cu ambele mâini apropiindu-se de chipul său din ce în ce mai mult cu fiecare secundă ce trece dar se opri fix când urma să facă boacăna
Jungkook- Ce tot fac?... *își șoptește în sine așezându-se lângă o bucată de Jimin și întorcându-se înspre el pentru a-l mai admira puțin*
Cu toate acesetea el încă simțea cum e pe cale să-și piardă controlul și să-i fure imediat un sărut blondului
Jungkook- De ce..
Jimin- Huh?
Jungkook- Huh?
Jimin- De ce, ce?
Jungkook- Oh... de ce.. de ce dormi aici? Îmi poți spune și mie? *prinde imediat atitudine pentru a nu părea suspect*
Jimin- Ah păi... eu.. voiam doar să i-au puțin aer dar se pare că am fost atât de amețit de stele încât am adormit aici...
Acesta dă să se ridice pe când Jungkook îl prinde de mână trăgându-l înapoi pe verdeață
Jungkook- Mai stai puțin te rog... eu de abia m-am așezat
Jimin- Oh... *spune continuând să admire luna*
Jungkook- Știi... *spune continuând să admire personajul din dreapta sa*
Jimin- Ce să știu?
Jungkook- Locuiești de ceva timp aici.. totuși eu neștiind mai nimic despre tine
Jimin- Zău?
Jungkook- Da... vreau să te cunosc mai bine
Jimin- Oh păi ce vrei să știi mai exact despre mine?
Jungkook- Tot
Jimin- Tot?
Jungkook- Uite cum facem, vom juca un joc, eu pun o întrebare, după vom răspunde pe rând.. ok?
Jimin- Woah sună interesant, dă-i drumul
