Dragoste... la dublu

Capitolul 1

Undeva in București...
Perspectiva ei

- Ce faci?
- Sar geam, ce ți se pare că fac?! răspund și dau ochii peste cap.
- Văd asta, continuă ea, încrucișând brațele si dând ochii peste cap. Stă si mă privește cu ochii dojenitori, de parcă aș face ceva rău.

- Unde crezi că mergi? Mama a spus că nu ai voie să pleci.
- Și de când o ascult eu pe mama? Hai, am plecat. Mă acoperi, da? Te-am pupat!

Nu mă uit la ea, dar sigur a oftat și a dat din cap, apoi a aranjat patul în așa fel încât să pară că eu sunt acolo,cum face mereu când plec pe ascuns. Este ora 12 și mama doarme, dar mai știi ce idei îi vin dacă se trezește peste noapte?! Sar gardul cu ușurință, mai merg câțiva metrii și dau de mașina prietenei mele.

- Luați-vă o camera, zic eu ușor dezgustată când deschid portiera și o văd că se sărută cu iubitul ei.
- Te oftici? întreabă el, iar Anca îi dă un ghiont și se uita urât la el. Ce?
- Lasă-l să vorbească, Anca, oricum nu mă afectează ce zice el. Deci, pornim sau stăm aici până mă prinde mama?
- Mergem, mergem.

Anca pornește motorul și o ia din loc, îndreptându-ne spre centrul Bucureștiului la un club select. Asta e viața mea în fiecare seară. De cele mai multe ori, mama știe că ies, doar dacă ne certam, ies pe ascuns, cum s-a întâmplat și în seara asta. Motivele certurilor noastre? Pfff, nu mi-ar ajunge toată noaptea să le spun. Să nu intelegeti greșit, îmi iubesc mama și ea pe mine, doar că nu suntem pe aceeași lungime de undă. În viziunea ei, degeaba am 22 de ani că nu am făcut nimic cu viața mea. Doar dorm și mă distrez. Nu sunt ca Irina, sora mea, anul 4 la facultate, voluntară la nu știu ce fundație, cu un job part-time, fată serioasă, harnică și multe alte calități. Nu stau să le înșir pe toate, că noaptea e scurtă. Eu cu chiu, cu vai, am terminat liceul și de atunci cam pierd vremea, după spusele ei. După spusele mele,îmi trăiesc viața. Am avut câteva tentative de job și alea de gura ei, dar nu am stat mai mult de 2-3 săptămâni pentru că fie întârziam mereu și mna șefului nu i-a convenit, fie mă certam cu ei, fie nu îmi plăcea programul. Am și eu o pasiune, ca tot omul. Scrisul. Sper ca într-o zi să public prima mea carte și să devin o scriitoare cunoscută. Dar până se întâmplă asta, o să mă distrez. Și tocmai ce am ajuns la club. Cobor prima. Nu mai suportam să împart același aer cu iubitul Ancăi. Nimic personal, doar că nu prea îl am la suflet și nici el pe mine. Ne agreăm din cauza Ancăi. Coboară și ei și intrăm în club. Ne așezăm la masa rezervată, comandăm ceva de băut și să înceapă distracția. Băutură, dans, flirtat, cam așa a fost până dimineață. Am fost centrul atenției, ca de obicei.
Mă întorc acasă în jurul orei 5 și mă strecor în cameră folosind aceeași metodă,când primesc un mesaj pe telefon. Il scot din geantă și rămân blocată când văd că este de la mama. "Te aștept în living." Am pus-o. Și-a dat seama că am plecat. Dar cum? Patul este aranjat întocmai ca să pară că dorm. Of, mamă, nu puteai să dormi și tu liniștită?
Deschid ușor ușa ca să nu o trezesc pe Irina. Mama mă așteaptă cu brațele încrucișate și cu privirea dojenitoare îndreptată spre mine.

- Mămico, ce faci? De ce nu dormi?
- Te-am așteptat.
- Păi, după cum vezi, sunt bine, sănătoasă. Mulțumesc de grijă!
- Nu am dispoziția necesară pentru sarcasmul tău.
- Sarcasm? mă prefac eu uimită. Doamne ferește, mămico! Știi doar că te iubesc și apreciez grija pe care mi-o porți.

De regulă, vorbele astea o mai înduplecă și morala nu mai e așa lungă, dar acum pare de neclintit.

- Izabela, ce mă fac eu cu tine? Când o să fii și tu ascultătoare? Când o să faci și ce zic eu?
- Mamă...
- Acum eu vorbesc și tu asculți. Nu doar că ai plecat fără voia mea, dar m-ai luat și de proastă. Credeai că nu o să îmi dau seama că sunt perne? De câte ori ai mai făcut asta?
- E prima data, mint eu.

Nu e prima dată când plec pe ascuns și fac schema cu pernele, e prima dată când mă prinde. Pff, o găsi plimbatul și venitul în cameră fix în noaptea asta. Dacă stătea cuminte la ea în cameră, nu mai aveam discuția asta. Bine, e și vina mea că am plecat fără voia ei, dar dacă ea mă lăsa, nu mai plecam așa, deci e vina ei.
Morala continuă și oricât a încercat ea să vorbească încet,la un moment dat ridică tonul vocii și a trezit-o pe Irina. Își face și ea apariția în living.

- Ce se întâmplă? întreabă ea,prefăcându-se surprinsă, ca să nu dea de bănuit că știa de mica mea escapadă.
- Irina, draga mea, iartă-mă că te-am trezit.
- Nu-i nimic. Oricum la 6 trebuia să mă trezesc. Ce se întâmplă?
- Ai o soră foarte inventivă,asta se întâmplă, continuă mama. Și-a pus perne sub plapumă ca să pară că doarme acolo și a plecat pe ascuns.

Mă bufnește râsul în sinea mea. De-ar știi mama că nu le-am pus eu! Dar mna, nu pot să o pârăsc. Am multe defecte, dar nu sunt o soră turnătoare.

- Știți, uneori stau și mă uit la voi și mă minunez. Deși semănați ca doua picături de apă, sunteți atât de diferite.

Mda, replica preferată a mamei de a încheia orice morală. Irina și cu mine nu suntem doar surori, suntem gemene. Dar cum zicea și mama, suntem atât de diferite...